Editorial Ţara „arde”, unii fac pipi pe vot...

De două săptămâni, de la alegerile europarlamentare, sunt numai gânduri... Şi toate astea de la un tricou alb! Ştii despre ce tricou vorbesc? E faimos. Pare-se că unei tipe, în contextul alegerilor europarlamentare din 25 mai, i s-a „năzărit” să transmită un mesaj clar în Piaţa Universităţii, purtând un tricou inscripţionat cu „mă piş pe el de vot”. Vai de mine! Pipi? Pe vot? Nu mai ştiu... a fost soare în ziua aia? S-o fi uscat repede?
Zâmbesc aşa cum nu-mi place să o fac... ironic. Şi sec, trist. Trist pentru că mesajul ei nu e doar al ei. Mulţi au vezica plină, şi, probabil, aşteaptă, „cu speranţă”, următoarele alegeri să se uşureze. Mă întreb cum poate o astfel de atitudine să ajute...
Hai să presupunem că eu şi tu ştim ce se întâmplă în ţara asta. Ne-am săturat, aşa-i? Am obosit să credem că se va mai schimba ceva prin voturile noastre. Speranţa nici nu mai merită menţionată, e luată de vânt. Demult. Spunem că o să votăm când o să avem cu cine. Afirmăm sus şi tare că toţi, deşi nu ştiu cât de bine suntem informaţi cu privire la ăia toţi, sunt o apă şi-un pământ.
Să ne imaginăm că ni se oferă cinci pahare cu... pipi, că tot e la modă, de diferite culori. Nouă nu ne place pipi, deşi unele culori ale paharelor ar putea să ne încânte, poate ne-ar sta bine cu un pahar turcoaz în mână, dar nu, nu ne place pipi, în consecinţă, nu alegem nimic şi ne mândrim că n-am făcut compromisuri. Ne simţim cool că n-am fost la vot, că nu am ales răul cel mai mic. Aşa e mai bine...
Ce spunem? Ştampila noastră n-are semnificaţie. Votul e inutil. Alegerile sunt fraudate. Nimic nu o să se schimbe... Dar tricoul cu mesaj a schimbat ceva? Nimic. Nada, ca să fiu cool... în schimb, a avut consecinţe.
Dorim o clasă politică responsabilă, dar noi, ca cetăţeni ai acestei ţări, când o să ne asumăm responsabilităţile pentru alegerile noastre? Dacă nu am pus o ştampilă, nu înseamnă că alegerea noastră n-a fost exprimată şi n-a influenţat demersul voturilor. Să zicem că tu n-ai votat, nici eu, nici avocata de la parter, nici inginerul ăla pe care-l ştim noi şi are păreri pertinente în politică, nici studentul cu diploma-n buzunar... În schimb, voturi s-au înregistrat. Nu ştiu de mamaia ta, dar a mea a fost la vot, şi ea nu cunoaşte intrigile astea politice. Mai cunosc şi alte mamaie. Au fost şi ele la vot şi le plac mult pixurile şi brichetele primite...
Nu ne ducem la vot şi lăsăm puterea, aia cât e ea, în mâinile altora. Ori, aşa nici că o să se mai schimbe ceva. Şi atunci, cu ce drept ne mai plângem? Când din start tăiem o şansă?
Eu cred în vot. Sigur, numeşte-mă naivă. Dar eu cred că putem schimba ceva, da. Şi cu cât suntem mai mulţi, mai informaţi, cu cât ne exercităm drepturile, cu atât vom fi mai puternici. Pentru că dacă aşteptăm să votăm când o să avem cu cine, atunci nu o să mai votăm niciodată.