Incredere in Eden Hairi

Trebuie sa recunosc ca nu am fost niciodata un fan infocat al lui Lucian Rasnita. Si nu din cauza faptului ca antreneaza mai bine sau mai slab, ci pentru faptul ca nu... zambeste.

Am vazut mereu in Rasnita, un om incordat, excesiv de serios aproape in permanenta, caruia glumele i se par derizorii. Au existat multe situatii in cadrul unor conferinte de presa, cand, pentru a mai detensiona atmosfera de dinaintea vreunui meci important, cineva incerca sa mai glumeasca cu antrenorul. Elena Francu, spre exemplu, o femeie despre care nu se poate spune ca nu are simtul umorului, starnea hohotele de ras ale audientei, glumind mereu intentionat la adresa fostului selectioner. Intentionat, dar niciodata rautacios. Nu am vazut insa la Lucian Rasnita macar o data, vreo tentativa de a schita vreun zambet, ba mai mult, pe fata sa se putea citi plictiseala. Nu ma eschivez acum in marele psiholog sau cunoscator de oameni, dar impresia nu era numai a mea, ci generala: proaspatul demis de la HCM este un om mohorat. In acelasi timp, multi au observat aceasta stare si in atmosfera de la echipa, iar Nurhan Ali chiar a afirmat ca jucatorii si-au pierdut placerea de a veni la antrenamente, ca nu mai evolueaza cu inima, cu zambetul pe buze, asa cum o faceau inainte. Sa fie oare intamplatoare asemanarea dintre starea antrenorului si cea a echipei? Oare Lucian Rasnita uita ca jucatorii sunt compusi tot din carne si oase, ca au sentimente si ca au nevoie si de momente de relaxare? Sau impunea o stare permanenta de tensiune, crezand ca asta ajuta la mentinerea spiritului competitional? Eu imi aduc aminte de atmosfera senzationala de la echipa, atunci cand antrenor era Aihan Omer. Omul venea destins la conferinte, infuleca un fursec, facea o gluma, si comunicarea era deja infinit mai usoara. Chiar si la intrebarile incomode, Omer raspundea fara ezitare, iar daca dorea sa le evite, o facea cu mult tact, nelasand impresia ca se crede superior altora. Probabil, de fapt sigur, la fel proceda si cu jucatorii, care se simteau importanti in angrenaj, intrand astfel pe teren, motivati intr-adevar si evoluand cu suflet. Acum, Eden Hairi este scos la rampa si are posibilitatea sa aleaga. A vazut multe in cariera sa de antrenor secund. A vazut cum procedeaza Craciun, Omer, Rasnita si, mai putin e drept, Obradovic. A declarat ca a "furat" cate ceva bun de la fiecare si sunt convins ca au existat lucruri bune de invatat si de la Rasnita. Eden are datoria acum sa refaca nu neaparat tactica echipei, ci, mai mult decat atat, moralul si mentalitatea jucatorilor. Si este constient de acest lucru, din moment ce el insusi a afirmat ca mentalitatea este poate chiar mai importanta decat tactica de joc. Dar Eden Hairi trebuie sa fie foarte atent de la ce antrenor "fura" mai mult, pentru ca performante adevarate si multe s-au obtinut intr-un singur mandat, stie el mai bine in care. Eu personal ii acord maxim de incredere, fiind sigur ca un om care a jucat la HCM si a stat apoi in umbra a trei tehnicieni buni si a unuia exceptional, va avea la randul sau ceva de spus in antrenorat.

Scris de: {autor}Cristian TENTU{/autor}