PDL Constanţa şi rătăcirile fetei nesăbuite

PDL a pierdut alegerile la Constanţa. Din nou. Atât alegerile pentru Primăria şi Consiliul Local, cât şi pentru Consiliul Judeţean Constanţa. Rezultate slabe. Foarte slabe. Previzibile, de altfel. Cu riscul de a mă repeta - fiindcă am mai scris despre voluptatea eşecului în care, din motive pe care nu reuşesc să le înţeleg, democrat-liberalii constănţeni par să se complacă -, PDL se decide prea greu la Constanţa. Asta pentru că în interiorul partidului se negociază prea mult, se întreţin prea multe conflicte artificiale, pentru prea multe orgolii meschine. E prea mult conflict care degenerează în scandal, prea multe disensiuni, prea multe diversiuni puse în scenă neinspirat, precipitat, dar arogant.

PDL nu are cum să câştige Primăria şi Consiliul Local Constanţa dacă, după eşecul de la alegerile locale din iunie 2008 îşi desemnează prea târziu, în 2012, un candidat la funcţia de edil-şef. PDL nu poate câştiga într-un oraş în care maşinăria pesedistă merge perfect, „unsă" de oamenii potriviţi, puşi în locurile potrivite, înţepeniţi în locurile alea de ani de zile. PDL nu poate câştiga lupta cu un electorat care acceptă să primească pomeni din propriul buzunar şi care, în plus, nu are nimic de obiectat. Dincolo însă de piedici legate de structura unui electorat previzibil, dincolo de „armata roşie", democrat-liberalii constănţeni nu pot câştiga fiindcă sunt ocupaţi cu propriile competiţii. Acelea care nu aduc beneficii partidului, acelea care scot la iveală nebănuite animozităţi, inimaginabile vanităţi.

Democrat-liberalii nu au cum să câştige alegerile locale în judeţul Constanţa cu oameni care fug în alte partide atunci când barca din care-au vâslit trece prin furtuni. Nu cu directori de instituţii deconcentrate, de autorităţi şi companii naţionale care se dezic de partid pentru a zgâria la uşa formaţiunilor politice aflate la guvernare. Nu cu foşti lideri care se înscriu în partidului lui Dan Voiculescu. Ce ruşine! Nu va câştiga dacă va continua, în deja buna tradiţie, să-şi facă publice toate divergenţele de opinie dintre membrii partidului, cu presa suflându-le în ceafă. Nici prin comunicate de presă penibile.

PDL Constanţa seamănă, pe undeva, cu fata nesăbuită din romanul lui Mario Vargas Llosa, „Rătăcirile fetei nesăbuite". Sigur, comparaţia e injustă, căci romanul peruvianului care a luat Nobelul pentru literatură nu coboară din caznele unei iubiri care acoperă patru decenii în mizerii politice. Chiar şi aşa, PDL Constanţa este ca fata nesăbuită, imatură, în permanentă definire, departe de ceea ce merită „pişpiriul" care o iubeşte, Ricardo Somocurcio. Ricardito este electoratul constănţean, presupus de dreapta (deşi, la ora actuală, în România vorbim despre o pseudodreaptă şi o pseudostângă), care aşteaptă şi are nevoie de altceva. Nu de o fată nesăbuită.