Expertii INSEMEX, restantieri la disciplina Tehnologia produselor petroliere

Procesul "Anopolis" continua

Instanta a ramas in pronuntare

La Curtea de Apel Constanta a avut loc, luni, un nou termen in rejudecarea procesului "Anopolis". Deoarece intre expertizele aflate la dosarul cauzei exista contradictii, magistratii i-au audiat in cadrul acestei sedinte pe experti. Primul dintre acestia a fost Costica Stratula, expert al Guvernului Romaniei in probleme de petrol, seful catedrei Tehnologia produselor petroliere alaturi de alti doi prestigiosi profesori si experti in acelasi timp. Inca de la inceput, profesorul Stratula a declarat ferm ca astfel de accidente sunt numeroase in lume si ca sunt rezultatul hazardului, iar cauza accidentelor de acest tip se poate determina cu o probabilitate de 90%. Cu exigenta profesorului de la catedra si experienta de peste 40 de ani in acest domeniu, precum si a numeroaselor accidente pe care le-a expertizat, profesorul Stratula a mai spus, referindu-se la cauza celor doua accidente, ca acestea au fost diferite ca mod si loc de manifestare. Adresandu-se expertilor de la INSEMEX Petrosani, profesorul Stratula le-a reprosat acestora rezultatele false obtinute, pentru faptul ca determinarile pe baza a 0,1 grame de reziduu, din care 40% este pamant, nu puteau duce la un mod corect de analiza.

Doua accidente total diferite

Facand o comparatie intre cele doua accidente produse in urma cu trei ani la bordul navei "Anopolis", profesorul a spus ca, in cazul accidentului din data de 23 mai 2001, reziduul a luat foc cu o intensitate mica, insa la deflagratia din 5 iunie 2001 flacara s-a amplificat. Profesorul a specificat ca aceasta nu s-a datorat acumularii volumului de gaze pe care in mod eronat expertii INSEMEX le-au calculat in cadrul expertizei lor, ci datorita autoaprinderii pirosulfurilor depuse pe peretii tancului in prezenta oxigenului, indiferent de temperatura. Expertul a mai adaugat cu certitudine ca primul accident a avut la baza cauza umana, adica scaparile de propan depuse la fundul tancului, pe care dupa pauza, muncitorii reluand lucrul, l-au aprins. Cu privire la cel de-al doilea caz, profesorul Stratula a afirmat: "Nu cred ca se putea evita evenimentul prin masurile omenesti care se puteau lua". Totodata, raspunzand la intrebarile avocatilor apararii, a "demolat" in ordine faptul ca nu se puteau acumula 684 de metri cubi de gaz exploziv sub puntea navei, gazele eronat determinate fiind facute pe baza cracarii probei de titei. In schimb, nava a transportat pacura, iar gazele care s-ar fi presupus ca s-au emanat erau de doua, trei sau patru ori mai grele decat aerul si s-ar fi depus la fundul tancului. Luand in considerare masuratorile INSEMEX cu privire la ventilatia tancului, profesorii le-au interpretat si au demonstrat ca schimbul cu aer proaspat s-a facut de doua pana la patru ori pe ora, ceea ce denota modul in care erau evacuati din tanc peste 680 de metri cubi de atmosfera viciata si cu care ocazie sigur ar fi fost eliminate si presupusele gaze explozive. Datorita acestei ventilatii, concentratia de gaze eronat calculata de INSEMEX nu putea fi atinsa, fapt dovedit si de masuratorile toxicologului SNC in cele patru zile anterioare evenimentului. Atunci s-a lucrat chiar si in doua schimburi, iar concentratia masurata de toxicolog in urma careia a emis buletine de analize era acoperitor acceptata, valori foarte mici fata de valorile admisibile. In cadrul sedintei de judecata, profesorii au prezentat un scenariu pe care instanta se pare ca l-a inteles fiind cel mai plauzibil, avand in vedere ca, inainte cu doua ore, puntea navei a fost taiata prin practicarea a doua decupari in timpul in care s-ar fi putut produce o explozie, daca ar fi fost gazele calculate de INSEMEX. In replica, sustinerea expertizei care a condus prin rezultatele ei la arestarea si inculparea a zece persoane de catre expertii INSEMEX a fost plina de erori tehnice si stiintifice usor de inteles si de elevi de liceu.

Expertii INSEMEX au facut "practica" pe "Anopolis"

Constatand modul in care se prezentau, instanta a recurs la cateva intrebari de fond. Magistratii i-au intrebat pe expertii de la INSEMEX daca anterior evenimentului din 5 iunie 2001 au mai efectuat expertize in domeniul transportului de produse petroliere si in domeniul tehnologiei petrolului, precum si la bordul navelor petroliere in reparatii. Destul de surprinzator, acestia au socat asistenta cu raspunsul lor de altfel foarte sincer: "Nu". La randul lor, avocatii i-au intrebat daca dupa accidentul de la bordul navei "Anopolis" au mai efectuat expertize in domeniul depozitarii produselor petroliere. Mai pe scurt, acestia s-au referit la explozia care a avut loc la Oil Terminal in anul 2003, in care expertii INSEMEX au explicat incendiul prin autoaprinderea pirosulfurilor ca si cum s-ar fi inspirat din expertiza tehnica a profesorului Stratula, pe care o criticau, dar pe care de fapt si-au insusit-o drept cauza de autoaprindere a pirosulfurilor. Ca o concluzie, se pare ca raspunsurile expertei Octavia Balon si ale colegilor sai pe probleme de ventilatie si instalatii electrice nu numai ca nu au convins, dar nu au putut justifica cu nici un exemplu concret teoria sustinuta de ei, ridicand din umeri ca niste scolari slab pregatiti. Neputand sustine cu argumente stiintifice situatii care tin de modul de expertizare anterioara interpretarii evenimentului, expertii INSEMEX au motivat ca multe dintre informatii le-au luat de la raportul de cercetare a evenimentului efectuat de Inspectia de stat din Ministerul Muncii. Ei au mai spus ca nu au controlat vanele de legatura cu tancul 4C si pupitrul de actionare al lor si ca nu le-au gasit sigilate. Expertii INSEMEX au declarat ca nu au fost in tanc decat o singura data, si atunci mai mult cu teama ca nu stiau unde lucrau muncitorii si ca ei de obicei lucreaza in expertizarea unor asemenea cazuri fara a face o cercetare amanuntita si recurg doar la unele din declaratiile din cadrul raportului de inspectie de stat. La finalul sedintei, a avut loc audierea martorului Adrian Sabau. Acesta a confirmat teoria profesorului Stratula prin faptul ca el, fiind si expert parte a santierului, a efectuat experimentul evenimentului de la nava "Anopolis" prin construirea unui tanc ale carui dimensiuni respectau prin similitudine pe cele ale tancului, iar in interiorul lui a depus un strat de pacura colectat de la nava introducand in tanc o facla si nu s-a intamplat nimic. Sabau a mai spus ca a repetat de trei ori experimentul, dupa care l-a reluat in conditiile din tanc, introducand in zona flacarii pentru o perioada de timp oxigen si s-a produs o deflagratie. Acesta a mentionat ca tabla tancului s-a incins la 250 de grade Celsius, ceea ce demonstreaza ca pirosulfurile au fost cauza accidentului din 5 iunie 2001. Urmatorul termen de judecata a fost stabilit pentru data de 11 mai, atunci cand instanta urmeaza sa se pronunte daca mai este nevoie si de o expertiza de protectia muncii.