Tribunalul Constanta a reconfirmat o sentinta comunista

Verdictul iniţial a fost pronunţat de Tribunalul Popular al Oraşului Constanţa, în 1960

La 64 de ani, a fost condamnat de comunişti la şapte ani de detenţie corecţională şi confiscarea averii, pentru că şi-a ascuns averea, moştenire de familie, de mâinile hrăpăreţe ale statului totalitar. La aproape jumătate de secol de la pronunţarea acestei sentinţe, în 2009, Tribunalul Constanţa a reconfirmat decizia comunistă, respingând cererea de revizuire formulată de familia lui.

Levon Ihtirian s-a născut în 1896, în Turcia, iar în 1960 a fost condamnat de Tribunalul Popular al Oraşului Constanţa pentru că a îndrăznit să refuze să-şi cedeze moştenirea de familie către statul comunist. Aşa-zisa infracţiune a fost incriminată prin Legea 284/1947, pentru cedarea, către Banca Naţională a României, a aurului, valutelor efective şi a altor mijloace de plată străine. La capătul unui proces care, aparent, a durat cinci luni, dar, în fapt, a durat aproximativ jumătate de secol, judecătorii Tribunalului Constanţa au ajuns la concluzia că decizia pronunţată de tribunalul comunist a fost legală. Instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a cazului, introdusă de familia bătrânului, care a încercat să-i reabiliteze numele şi să-şi recapete averea preluată abuziv de statul român comunist. Acţiunea a fost introdusă de Louise Hitter Georgescu Pipera (născută Ichtirian), fiica lui Levon Ihtirian. Aceasta a solicitat instanţei revizuirea sentinţei penale din 1960, în baza căreia a fost condamnat tatăl ei, dar şi a deciziei prin care recursul lui Levon a fost respins ca nefondat. Pe 26 ianuarie 1960, bătrânul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru infracţiuni privind legea pentru cedarea aurului, a valutelor efective şi a altor mijloace de plată străine către BNR. Levon Ihtirian a achiziţionat monede de aur în perioada 1944-1947, pe care a refuzat să le predea statului comunist. În urma unui control efectuat la reşedinţa sa, organele miliţiei au descoperit 33 de monede de aur ascunse în hornul sobei sale şi 161 ascunse în nişte ţevi de aluminiu, în beci.

Vinovat de „eludarea legii"

Pentru că nu a respectat termenul legal de 15 zile, în care putea să-şi „predea" benevol averea către statul comunist, Levon Ihtirian a fost trimis în judecată, la vârsta de 64 de ani. În cadrul procesului din 1960, apărarea bătrânului i-a fost asigurată de avocatul Aram Agop, care a pledat pentru acordarea de largi circumstanţe atenuante clientului său. În argumentarea sa, avocatul a atras atenţia asupra faptului că Levon Ihtirian era un cetăţean de origine armeană, născut în Turcia, care a avut mult de suferit de pe urma turcilor şi care păstra monedele ca „mijloc de apărare împotriva satrapilor turci, care-i schingiuiau, iar, în schimbul acestora, puteau duce o viaţă mai bună". Apărarea a încercat să induce ideea că acuzatul rămăsese cu mentalitatea de asuprit, nefiind şcolit sau prea instruit. Totuşi, eforturile avocatului au fost combătute de procuror, alături de jurisconsultul Băncii de Stat Constanţa, iar instanţa, probabil după cum era de aşteptat, a dat dreptate acuzării, constatând că bătrânul a încercat să „eludeze legea". Prin sentinţa pronunţată de tribunalul comunist, Levon Ihtirian a fost găsit vinovat de toate capetele de acuzare şi condamnat la opt ani de închisoare corecţională, iar averea i-a fost confiscată. La aproape jumătate de secol de la pronunţarea acestui verdict, familia bărbatului, care, între timp, a decedat, a încercat să-i reabiliteze numele, după moarte, şi să obţină achitarea de la instanţele constănţene, pe motiv că fapta de care a fost acuzat nu există. În această săptămână, Tribunalul Constanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de familia lui Levon Ihtirian. Astfel, sentinţa pronunţată de instanţele comuniste a rămas în vigoare, fiind reconfirmată, practic, prin decizia de respingere a revizuirii cazului. Iar asta, în condiţiile în care Legea 284/1947, în baza căreia Ihtirian a fost condamnat şi închis, a fost considerată abuzivă şi abrogată prin OUG 190/2000.

{mos_ri:Tribunalul Constanta}