Poveste trista de Craciun

Era un frig de iti patrundea in maduvaoaselor. Vantul suiera si ningea foarte tare. Era in ajunul Craciunului in decembrie 1952, intr-un sat izolat din Coreea. Pe strazile pustii nu mai era nimeni, doar o singura femeie care abia pasea gemand de durere. O apucasera durerile nasterii si fiindca nu avea pe nimeni care s-o ajute, a decis saceara ajutor la o mica bisericacrestina din localitate. In timp ce lupta cu vantu si cu durerea a ajuns launpod. Nasterea era eminenta. Cu ultimele eforturi s-a ascuns sub pod sa nasca. A doua zi dimineata,responsabilul misiunii trecea peste pod si a auzit scancete de copil. A coborat si spre uimirea lui a vazut pe femeia acoperind cu trupul ei bebelus nascut de cateva ore. Ea inghetase de frig. A adoptat copilul. Au devenit buni prieteni. Dupa zece ani, inseara de Craciun copilul a iesit din casa fara sa spuna nimanui nimic. Tatal adoptiv l-a cautat peste tot.Nu era nicaieri. A iesit in strada. In fata casei se vedeau clar urme pe zapada. A pornit imediat dupa urme si a ajuns la podul unde copilul se nascuse, cu zece ani in urma. Acolo baietelul statea sub pod cu picioarele goale, dezbracat pana la brau - tremurand in zapada si plangand. Tatal l-a luat in brate. Baiatul i-a spus printre lacrimi: "Tati am vrut sa stiu cum s-a simtit mama in noaptea aceea cand a murit pentru mine!" Bucuria nasterii lui Iisus nu-i suficienta sa ne ajute sa intelegem cumIisus a murit pentru noi.