Invitati

Călători străini prin Dobrogea (CXL) - Karl Koch (Prusia - Germania) - galerie foto

Karl Koch (1809 Ettrersberg - 1879 Berlin) a fost pasionat de botanică în timpul studiilor gimnaziale de la Weimar. A început să studieze medicina la Jena și a absolvit-o la Wurtzburg, obținând titlurile de doctor în medicină și în filozofie în 1833 și, respectiv, în 1834. Tot în 1834 a început să predea botanică la Universitatea din Jena. În 1836-1837 călătorește în Rusia pentru a studia flora din Caucaz, dar, ajuns acolo, s-a îmbolnăvit, fiind nevoit să se întoarcă.
 
El n-a renunțat la planul său și, cu ajutorul marelui naturalist Alexander Humboldt și al Academiei de Științe din Berlin, a obținut o subvenție financiară din partea regelui Prusiei, Friederich Wilhelm IV.
 
La 16 mai 1843, Koch a plecat din Jena și a călătorit pe Dunăre și Marea Neagră de la Viena până la Istanbul, pentru a ajunge în Caucaz dinspre sud. Călătoria pe Dunăre devenise posibilă în urma victoriei Rusiei țariste împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829, când țarul a anexat și Delta Dunării. Chiar în 1829, s-a înființat la Viena compania de transport fluvial cu nave cu aburi „Donau-Dampfschiffahrt Gesellschaft“. Din 1835 aceasta și-a extins raza de acțiune și în Marea Neagră, până în capitala otomană.
 
În 1839, autoritățile otomane și-au dat acordul pentru scurtarea călătoriei maritimo-fluviale pe drumul terestru Constanța - Cernavodă. Profesorul universitar și-a publicat notele de călătorie în 1846, la Weimar, în trei volume, cu titlul Wanderungen im Oriente. Reise langst der Donau nach Konstantinopol und nach Trebisond. Institutul „N. Iorga“ a folosit volumul I pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea.
 
Koch a ajuns la Cernavodă, un sat „nenorocit“ așezat pe malul unei ape curgătoare cu același nume, care izvora din niște mlaștini și pe care germanul l-a tradus „apa neagră“. De aici, pasagerii și-au continuat călătoria în trăsuri, iar bagajele în căruțe trase de boi.
 
Prin Cernavodă au mai trecut în secolele XVII-XVIII și alți călători străini: cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVI.F), diplomatul maghiar transilvănean curut M. Kelemen (1738/LVIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), negustorul german J. Lebprecht (1786/LXXXIV), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830/CVIII), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), ofițerul englez A. Slade (1838/CXXV), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), reverendul englez G. Fisk (1842/CXXXIV), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII) și italianul G. Smancini (1843/CXXXIX).
 
Koch credea că râul Cernavodă fusese lărgit în scopul construirii unui canal de către „marele“ împărat Traian, a cărui existență era însă negată de unii contemporani ai germanului. Până în secolul XVIII a existat între Cernavodă și Midia micul canal Laman, o rută navigabilă pentru ambarcațiuni mici alimentată de lacurile Karasu, Gurgalâc și Tașaul, despre care a scris în 1975 istoricul român T. Mateescu. În anii '40, un inginer austriac recomandase realizarea unui canal Dunăre - Marea Neagră pe direcția „apei negre“.
 
Referiri despre istoria antică a Dobrogei au mai făcut și alți călători străini în secolele XV - XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII), nobilul grec M. Katsaitis (Veneția; 1742/LIX), iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LIX), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1/s), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1830/CVIII), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), ofițerul maritim britanic A. Slade (1838/CXXV), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), reverendul G. Fisk (1842/CXXXIV), austriaca L. Pfeiffer (1842/CXXXV), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII) și italianul G. Smancini (1843/CXXXIX).
 
Pe câmpia de lângă Cernavodă, Koch a observat uimit un cort cu drapelul Prusiei și a aflat că era al prințului Adalbert, fratele regelui. Acesta se întorcea din Egipt și urma să călătorească pe Dunăre până la Giurgiu, iar de acolo mai departe spre București.
 
A doua zi, călătorii s-au întâlnit cu câteva familii de șvabi care călătoreau în „mici căruțe nemțești“. Începând din 1841, aceștia începuseră să-și părăsească locurile de colonizare din Basarabia, devenită rusească în 1812, din cauza mai multor ani de „recolte proaste“. Circa 300 de familii ceruseră autorităților otomane permisiunea de a cultiva „stepa goală a Dobrogei“, dar „nechibzuitul“ guvern turc nu le aprobase cererea. Ca urmare, germanii deveniți nomazi își câștigau „pâinea amară“ prin cărăușie și meșteșuguri, doar 11 familii putându-se stabili în orașul dunărean Silistra.
 
Botanistul german a remarcat că stepa Dobrogei era „împodobită“ cu „cele mai frumoase“ ierburi și plante erbacee, între care predominau plantele aromate și mușețelul. El a concluzionat că stepa dintre Dunăre și Marea Neagră avea o „strălucire“ incomparabilă cu cea a stepelor din Turcia și Rusia.
 
În ce privește prezența umană, profesorul a observat doar „câteva“ locuințe „sărăcăcioase“.
În consecință, el considera că „puținii“ locuitori din Dobrudsche/Dobrogea erau tătarii nomazi care trăiau „in dolce vita“, preferând să se ocupe cu creșterea animalelor, mai ales a vitelor, decât să lucreze pământul. Cu toate acestea, erau vizibile câmpuri cu grâuorz și linte „în plin rod“.
 
Prezența tătarilor în Dobrogea mai fusese semnalată și de alți călători străini în secolele XIV-XIX: arabul Ibn Battuta (1330/Călători I), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), probabil baronul francez F. de Pavie (1585/XV), agentul diplomatic habsburgic A. Radibrat (1603/XXI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.A), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) și diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), ofițerul de marină britanic W. Smith (1792/XC), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3; 1585-1586/XCIV.4/s), nobilul sol austriac G. von Egenberg (1593/XCV/s), ofițerul rus de origine estonă F. Nyberg (1826/CV), scriitorul danez H. Andersen (/CXXX) și italianul G. Smancini (1843/CXXXIX).
 
Căldura „mare“ îi împingea pe bivoli să intre în nămolul din desele bălți acoperite cu stuf, papură și rogozKöstendje/Constanța era așezată pe un mal înalt de peste 100 de picioare (un picior = 0,3 m) și de unde călătorii au putut admira „frumoasa“ priveliște oferită de „frumoasa“ mare verde. Aici, compania dispunea de un han „bun“, condus de un german care le-a asigurat o masă „îmbelșugată“ la un preț convenabil. Koch aprecia că localitatea nu-și mai merita calificativul de cetate, deoarece zidurile rămăseseră „surpate“ după bombardamentul rusesc din recentul război și ruinele caracteristice orașelor turcești acopereau o mare suprafață.
 
Bagajele au sosit a doua zi, deoarece fuseseră transportate împreună cu mărfurile germane ale lui Rifaat-pașa și ale unor negustori georgieni care mergeau în Persia. Călătoria pe Marea Neagră a început la 30 iunie, deoarece și vasul sosise cu întârziere, dat fiind că „punctualitatea nu este tocmai proprie vapoarelor austriece“!
 
Prin Constanța mai trecuseră și alți călători străini în secolele XIV - XIX: anonimul grec din secolul XIV (Călători II), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), clericul creștin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.F), francezul J. Tavernier (1677/XLII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1714/LIII.2), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrazanowski (1780/LXXVI), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), contele de Langeron (1809/CI), locotenentul francez H. de Béarn (1828/CVII), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII), lt.-col. rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829-1830/CIX), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), reverendul englez G. Fisk (1842/CXXXIV), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII) și italianul G. Smancini (1843/CXXXIX).
 
Predecesori germani ai lui Koch care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XIX: cruciatul prizonier J. Schiltberger (1425-1427/III), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier J. Wilden (1611/XXIII), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier N. Schmidt (1651/XXXIII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), agentul comercial al unei firme austriace N. Kleemann (1768/LXIX), medicul din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), negustorul Jenne-Lebrprecht (1786/LXXXIV), diplomatul rus J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial M. Gruneweg (1582-1586/XCIV/s), caretașul E. Döbel (1831/CXI), medicul F. Chrismar (1833/CXII), botanistul A. Grisebach (1839/CXXI), prințul H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII) și croitorul P. Holthaus (1843/CXXXVII).
 
Alți călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvialo-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârșitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creștin Paul din Alep (1653/XXXVII), starețul Leontie (1701/XLV), călugării ruși Macarie și Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruși Silvestru și Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofițerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul venețian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretașul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoțian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX), botanistul german A. Grisebach (/CXXI), misionarii scoțieni A. Bonar și R. Mc Cheyne (1839/CXII), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), negustorul francez J. Morot (1839/CXXIV), ofițerul britanic A. Slade (1838/CXXV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), negustorul american V. Nolte (1840/CXXVII), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), gentlemanul englez R. Snow (1841/CXXXI), medicul american V. Mott (1841/CXXXII), botanistul elvețian C. Guebhart (1842/CXXXIII), reverendul englez G. Fisk (1842/CXXXIV), austriaca L. Pfeiffer (1842/CXXXV), consulul prusian C. Kuch (1843/CXXXVI), croitorul german P. Holthaus (1843/CXXXVII), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII) și italianul G. Smancini (1843/CXXXIX).
 
Surse foto: 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/
http://www.primaria-cernavoda.ro/ 
https://de.wikipedia.org/wiki/
http://www.bewhere.ro/
http://www.romanianmuseum.com/
 
Documentare: 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Bușă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul IV, București, 2007.

http://i.calameoassets.com/
http://www.acad.ro/
https://ro.wikipedia.org/
https://archive.org/

Citeşte şi
Colaborare ZIUA de Constanţa
Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Putem bea mult fără să ne îmbătăm? Unii susțin că ”da”

25 Dec 2015 791

Copiii află despre pericolul reprezentat de bacilul Koch

26 Mar 2015 904

Ştiaţi că...? Astăzi, este marcată Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei

24 Mar 2015 964

Comunicat de presa - Activitate in cadrul proiectului Lantul manutelor fericit 23 februarie 2015

23 Feb 2015 619

Focare de TBC, în liceele constănțene

09 Nov 2012 911

Ambasada SUA marcheaza ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei printr-o serie de programe de informare pe tema TBC

23 Mar 2012 725

Semnificatii istorice - 24 martie

24 Mar 2010 797

Trei familii distruse de TBC, in Lumina

22 Jul 2009 848

Baneasa nu are medic ftiziolog

24 Mar 2009 891

Cadeta din Olanda, instruita la bordul bricului

12 Sep 2008 722

Stimulati cu tichete pentru a continua tratamentul

13 Jan 2007 499