Legenda localităţii Seimeni şi a lacului Zmeica

Demult, pe când Dunărea se vărsa în mare printr-un singur braţ, Sfântul Gheorghe de astăzi, pe malul apei se afla un palat de o frumuseţe rară, înconjurat de o grădină mirifică, a cărei poartă se deschidea spre ţărm, pe locul numit în zilele noastre Portiţa.

Pe vremea aceea, stăpânul castelului era un voievod dobrogean a cărui soţie era nespus de frumoasă. Atrasă de meşteşugul mânuirii armelor, domniţa a învăţat de la soţul ei cum să lupte cu paloşul, suliţa, arcul şi săgeţile. Deseori, plecau împreună la vânătoare şi voievodul era tare mândru când o vedea pe aleasa lui cu câtă uşurinţă răpunea fiarele sălbatice. Într-una din zile, ţara a fost atacată de oastea seimenilor, cei mai necruţători duşmani. Voievodul s-a luptat cu multă vitejie, dar a căzut răpus de inamici. Aflând cumplita veste, domniţa a pus mâna pe paloş şi i-a înfruntat pe vrăjmaşi, dorind să răzbune moartea soţului său.

Luptând ca o zmeoaică furioasă că i-a fost ucis bărbatul, sub ascuţişul paloşului domniţei cădeau ca seceraţi cotropitorii. Purtând armură de oţel, nimeni nu bănuia că luptătorul aprig care-şi făcea iute cărare cu paloşul este o domniţă. La un moment dat, căzând de pe cal, i-a zburat coiful şi oştenii au văzut, cu uimire, un cap frumos de zeiţă, împodobit de păr ca aurul. Mirat, la rândul lui, de frumuseţea domniţei, mai-marele seimenilor a poruncit să fie prinsă vie aceea care a cutezat să-i ucidă atâţia oşteni. Văzându-se înconjurată de oastea seimenilor şi dându-şi seama că nu mai avea scăpare, domniţa se gândi fulgerător la soarta de roabă în mâna cuceritorilor. Făcu semn cu mâna că acceptă să se predea şi înaintă spre conducătorul care o aştepta pe malul lacului, bucuros de asemenea pradă de război. Însă numai la doi paşi de ochii aceia lacomi, domniţa se aruncă în lacul din apropiere. Toţi au rămas încremeniţi de curajul şi demnitatea femeii.

Seimenii au distrus palatul, au luat toate averile şi au plecat spre vest, undeva pe malul Dunării, unde au întemeiat o aşezare, care astăzi se numeşte Seimeni. În amintirea vitejiei şi curajului domniţei lor, localnicii au numit lacul în care aceasta s-a înecat Zmeica.

Sursa: „Dobrogea, sâmbure de legendă“ -  Gherghina Barbu, Dumitru Ciurea, Elena Juga.