Legenda localităţii Seimeni şi a lacului Zmeica

Demult, pe când Dunărea se vărsa în mare printr-un singur braţ, Sfântul Gheorghe de astăzi, pe malul apei se afla un palat de o frumuseţe rară, înconjurat de o grădină mirifică, a cărei poartă se deschidea spre ţărm, pe locul numit în zilele noastre Portiţa.

Pe vremea aceea, stăpânul castelului era un voievod dobrogean a cărui soţie era nespus de frumoasă. Atrasă de meşteşugul mânuirii armelor, domniţa a învăţat de la soţul ei cum să lupte cu paloşul, suliţa, arcul şi săgeţile. Deseori, plecau împreună la vânătoare şi voievodul era tare mândru când o vedea pe aleasa lui cu câtă uşurinţă răpunea fiarele sălbatice. Într-una din zile, ţara a fost atacată de oastea seimenilor, cei mai necruţători duşmani. Voievodul s-a luptat cu multă vitejie, dar a căzut răpus de inamici. Aflând cumplita veste, domniţa a pus mâna pe paloş şi i-a înfruntat pe vrăjmaşi, dorind să răzbune moartea soţului său.

Luptând ca o zmeoaică furioasă că i-a fost ucis bărbatul, sub ascuţişul paloşului domniţei cădeau ca seceraţi cotropitorii. Purtând armură de oţel, nimeni nu bănuia că luptătorul aprig care-şi făcea iute cărare cu paloşul este o domniţă. La un moment dat, căzând de pe cal, i-a zburat coiful şi oştenii au văzut, cu uimire, un cap frumos de zeiţă, împodobit de păr ca aurul. Mirat, la rândul lui, de frumuseţea domniţei, mai-marele seimenilor a poruncit să fie prinsă vie aceea care a cutezat să-i ucidă atâţia oşteni. Văzându-se înconjurată de oastea seimenilor şi dându-şi seama că nu mai avea scăpare, domniţa se gândi fulgerător la soarta de roabă în mâna cuceritorilor. Făcu semn cu mâna că acceptă să se predea şi înaintă spre conducătorul care o aştepta pe malul lacului, bucuros de asemenea pradă de război. Însă numai la doi paşi de ochii aceia lacomi, domniţa se aruncă în lacul din apropiere. Toţi au rămas încremeniţi de curajul şi demnitatea femeii.

Seimenii au distrus palatul, au luat toate averile şi au plecat spre vest, undeva pe malul Dunării, unde au întemeiat o aşezare, care astăzi se numeşte Seimeni. În amintirea vitejiei şi curajului domniţei lor, localnicii au numit lacul în care aceasta s-a înecat Zmeica.

Sursa: „Dobrogea, sâmbure de legendă“ -  Gherghina Barbu, Dumitru Ciurea, Elena Juga.

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Stefan-Cristian

01 Dec, 2014 15:08

Existenţa simbolurilor nealfabetice dar care transmit anumite mesaje, realizate grupat şi într-o anumită ordine pentru obţinerea unui efect amplificat al acestor mesaje, descoperite (şi interpretate) pe inelul de la Seimeni, pe ceramica aparţinând culturii de epoca bronzului Gârla Mare (1600-1150 î.e.n.), figurând pe vasul ceramic din perioada neolitică a cărui schiţă este prezentată în lucrarea "The Language of the Goddess" scrisă de Marija Gimbutas, dar şi pe plăcuţele de la Tărtăria (5300-5000 î.e.n.) pe care sunt prezente simboluri derivate din aceleaşi simboluri-bază, toate acestea reprezintă dovezi ale continuităţii utilizării unor simboluri grafice magico-religioase, în acelaşi scop sau în scopuri similare, pe o perioadă de cel puţin patru milenii. Trei simboluri sunt comune atât statuetelor antropomorfe feminine, cât şi inelului sigilar; aceleaşi trei simboluri sunt reprezentate pe ceramica decorată aparţinând perioadei neolitice: "V"-ul = emblema zeiţei-pasăre, derivată din triunghiul feminin; există deja în paleoliticul superior, ca emblemă a zeiţei-pasăre este atestat din neoliticul timpuriu şi continuă în fazele ulterioare;. Bucraniul = izvor al vieţii, apă; origine în paleoliticul superior, de importanţă deosebită începând see you neoliticul timpuriu;. Linii paralele, pieptene = ape curgătoare, apă de ploaie, simbol al succesului şi abundenţei; atestat în neolitic şi în toate perioadele următoare. Simbolurile sunt grupate în aceeaşi ordine, care se regăseşte pe ceramica decorată, pe statuetele antropomorfe şi pe inelul sigilar: în mijlocul ansamblului se află bucraniul, deasupra "V"-ul şi dedesupt liniile paralele (pieptenele). https://sites.google.com/site/seimenineoliticsipreneolitic/ https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/culturi-precolumbiene---similitudini

Articole asemanatoare

#Dobrogea144 Marius Horia Țuțuianu, deputat PSD Constanța, mesaj de Ziua Dobrogei

21 Nov 2022 2136

#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (I). Mai multe motive, o seamă de surse și primele izvoare istorice

01 Jul 2021 4011

#DobrogeaDigitală Dobrogea, „ca o corabie încărcată cu legende eşuată la un ţărm auster şi fabulos”

16 Dec 2020 2868

#DobrogeaDigitală – „Analele Dobrogei”, anul IV, nr.4, 1923 „Mai degrabă în voia lui Dumnezeu și a babelor descântătoare”

18 Jul 2020 3692

O enigmă nedeslușită - Eroul Tomos, întemeietorul orașului antic Tomis

09 Jul 2020 4183

Titus Cergău - învăţător și autor al unor cărţi şi articole dedicate legendelor Dobrogei

27 Feb 2020 64373

Surpriză la primul antrenament pe 2020 al HC Dobrogea Sud. Două legende ale Constanței, la pregătire (galerie foto)

06 Jan 2020 2565

Dobrogea în povești audio - un proiect cultural artistic de excepție

14 Nov 2019 2783

#citeşteDobrogea Frumoasele legende ale Dobrogei. Cum a dispărut un sat. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

23 May 2019 4601

Legendele Dobrogei antice (III) - Aventurile Argonauţilor în Pont şi pe Istru şi relatările autorilor antici (galerie foto)

17 Apr 2019 2949

Legendele Dobrogei antice (I) - „Pontul Stâng“, colonizarea greacă şi povestea prinţesei Helle (galerie foto)

15 Apr 2019 4482

Kurgan Vizir, misterioasa movilă de la Isaccea - legende şi adevăr istoric

04 Apr 2019 6245

Creştinismul în Dobrogea antică Legendele, tradiţia populară şi adevărul istoric. Partea a IV-a - Martirii de la Niculiţel şi Sfinţii Pelerini (galerie foto)

07 Mar 2019 3946

Creştinismul în Dobrogea antică Legendele, tradiţia populară şi adevărul istoric. Partea a II-a - Crucile de la Dervent (galerie foto)

27 Feb 2019 2701

Creştinismul în Dobrogea antică Tradiţia populară şi adevărul istoric. Partea I - Sfântul Andrei şi legendele (galerie foto)

26 Feb 2019 5448