Despre promisiuni şi fapte

Ne apropiem cu paşi repezi de ziua alegerilor, iar campania electorală, aflată pe ultima sută de metri, se acutizează.

Deşi nu vor să recunoască în ruptul capului, mai sunt candidaţi care folosesc ca „armă“ de campanie pomenile electorale. Nu vor să facă publice aceste acţiuni, dar organizează activităţi în care dau întâlnire alegătorilor, îi urcă în autocar şi îi duc pe la mânăstiri, doar-doar le-o insufla sfântul periplu respect şi consideraţie faţă de candidatul iniţiator de excursie şi l-or vota, închizând ochii la alte lipsuri. Este ca pe vremuri, când fetele urâte, zălude (aşa am auzit de la bunici) şi bogate erau măritate cu o canitate mai mare de zestre, pentru a suplini minusurile. Se dau în continuare pachete cu alimente, chiar dacă pe sub mână, sau pungi conţinând diferite obiete de uz casnic, cum ar fi ceasurile. Am văzut că se poartă la liberali. Restul nu mai contează pentru unii candidaţi, care nici măcar nu se deranjează să asculte probleme oamenilor. Din lipsă de adevăruri, de proiecte realizabile, credibile, unii se apucă să promită marea cu sarea. Sunt în stare să jure că vor construi blocuri şi vor asfalta şosele, chiar pe banii lor, de va fi nevoie. Să fim serioşi! Nu mai merge. Sunt 19 ani de când auzim aceleaşi poveşti, aceleaşi clişee electorale, aceleaşi proiecte găunoase, care ne-au indus în eroare şi ne-au înşelat de atâtea ori. Mulţi sunt în stare să promită, însă prea puţini sunt cei care chiar se ţin de cuvânt. Probabil că, înainte de a vorbi de pe scenă în faţa electoratului, se studiază atent în oglindă, pentru a-şi exersa o mimică a credibilităţii. O fi o întreagă artă şi minţitul electoratului. Nu am de unde să ştiu pentru că nu am candidat, însă ei, cei ce promit câte în lună şi în stele, ştiu cu siguranţă.

Cred că a venit momentul să nu ne mai lăsăm păcăliţi de aceşti politicieni de mucava şi să nu mai votăm pentru că „domnul x sau y“ ne-a dat o pungă cu alimente. Să ne gândim că vom avea nevoie de un deputat care ştie să ne asculte problemele şi care nu promite mare lucru, dar face aproape totul. Din fericire, există astfel de oameni pentru care discursul electoral are o limită de bun simţ şi care nu promit decât ceea ce cred cu adevărat că pot face. Dacă mai avem răbdare, să-i ascultăm pe aceşti candidaţi în zilele care ne-au rămas şi să mergem să-i votăm pe cei care, din bun simţ, nu promit pentru că ştiu să treacă la fapte.