Istoria Dobrogei: Actorul Constantin Gheorghe Dimitriu Codru, directorul celei mai mari expoziții a provinciei

Puțini își mai pot aminti astăzi despre personalitatea celui care a semnat Constantin Gheorghe Dimitriu Codru. Un nume lung și destul de original. S-a născut în localitatea Brăneşti din judeţul Dorohoi, şi în amintirea codrilor din jurul satului natal şi-a pus încă un element identitar la nume.  Părinți i-au fost Dimitriu Gheorghe, agricultor  și Maria - casnică.
 
A urmat cursurile  Liceului  „Național” din Iași. Apoi, între 1900 – 1905 a fost  actor al Teatrului Național Iași. S-a mutat în București și până în 1910 a jucat pe scena Teatrului de Operetă.
 
A preferat să plece din capitală alegând Constanța unde a devenit funcționar public la Primăria orașului, dar păstrându-și calitatea de actor, apoi, în preajma primului război mondial a fost numit ajutor de Subprefect la Primăria Medgidia. Revine la Constanța în 1916 și până în 1935 rămâne înscris în nomenclatorul funcționarilor publici ai Prefecturii. Își completează activitatea administrativă cu cea de actor, poet, regizor, publicist.
 
Înrolat pe front, face parte din echipa de teatru a Armatei a ll-a de la înfiinţarea acesteia şi până la demobilizarea din anul 1918, însufleţind soldaţii pe scene improvizate, oferindu-le sub tirul bombardamentelor duşmane momente de cultură şi divertisment.
 
Funcţionar conştiincios fusese promovat în anii pregătitori intrării României în primul război mondial ca ajutor de suprefect la Primăria Medgidia prin Înalt decret regal, pentru ca, reîntors de pe front, să rămână statornic şef de birou la Prefectura Constanţa.
 

Director al expoziției semicentenarului Dobrogei

„La orele 8,20, 8,40 şi 9 dimineaţa, în mod succesiv, au sosit din Bucureşti trenurile parlamentar, ministerial şi regal. Dintre membrii guvernului a sosit în localitate numai d. Vintilă Brătianu, dat fiind că dr. C. Anghelescu, dr. Lupu Inculeţ, Paul Anghelescu, Lapedatu şi G. Tătărăscu se aflau la Constanţa de 3 zile. Au mai sosit domnii N.Iorga, general Averescu, Octavian Goga, Tracu – Iaşi, general Moţoiu, precum şi un mare număr de parlamentari.
Cu trenul regal au sosit regina Maria, principele Nicolae, principesa – mamă Elena, principesa Ileana, regentul Gh. Buzdugan, I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron Cristea, mitropolitul Nectarie al Bucovinei, Bălan al Ardealului, Gurie al Basarabiei şi episcopii Lucian al Romanului şi Cosma al Dunării de Jos.
 
După ce primarul municipiului Constanţa a ieşit înaintea oaspeţilor cu pâine şi sare, întreaga asistenţă a plecat la biserica episcopală unde s‘a oficiat de către patriarh, mitropoliţi şi episcopii prezenţi un serviciu divin.”
După aceasta, asistenţa a trecut în sala festivă a Cazinoului municipal, unde a avut loc o şedinţă solemnă la care au luat parte familia regală şi înalta regenţă.
 
Corul „Astrei“ intonează oda „Dobrogei“ şi şedinţa solemnă ia sfârşit. Se procedează apoi la deschiderea expoziţiei retrospective a Dobrogei şi a muzeului.

„În vestibul se mai afla şi o mică turmă de mistreţi împăiaţi, aparţinând Societăţii vânătorilor din Cernavodă. Expoziţia era structurată pe secţiuni: etnografică, a cultelor, a şcolii, secţia economică.
 
În secţiunea etnografică sunt şapte interioruri de case ţărăneşti din Dobrogea: camera mocănească cu pat, scrin, icoană, blindar, covoare, două manechine îmbrăcate în costume naţionale, fiecare obiect având o vechime mai mare de 50 de ani pentru a demonstra perenitatea elementului românesc. Camera macedo – română avea ca reprezentare costume de fârşeroţi, vatră, vase, obiecte de cult şi decorative, chilimuri, arme de apărare, o colecţie diversă, autentică.
 
Camera bulgară reprezenta o casă ţărănească din nordul Dobrogei cu câteva obiecte datate 1780, 1795,1838.
În dreapta e camera celor mai vechi locuitori ai Dobrogei numiţi dicieni, de pe malul drept al Dunării. Un răsboi de ţesut, roata, covorul de perete, costume, alesături; camera lipovenească predominând tapiţeria pastelată, năvodul şi samovarul.
 
Camera germană reprezintă locuinţa unei familii de stare materială mijlocie, sub inscripţia: „Podoaba casei e curăţenia; cinstea casei e ospitalitatea; binecuvântarea casei e evlavia; fericirea casei e mulţumirea“.
Camera turcească a fost aranjată de familia Mamut Celebi. Este o locuinţă pentru tineri însurăţei decorată cu perne, sofale, batiste şi gevrele; o colecţie de instrumente muzicale şi una se arme, inscripţii religioase.
În mijlocul secţiei etnografice, între cei doi stâlpi principali, podul de la Feteşti – Cernavodă – o miniatură susţinută cu numeroase fotografii. O expoziţie de covoare cu vechi motive olteneşti din secolul al XVIII-lea, şi cu motive persane, a fost concepută de Victoria Ştefu. Câteva hărţi – hidrografică, climaterică şi chiar a reţelei şcolare dobrogene – ocupă un perete întreg, cele mai multe concepute de prof.univ. Constantin Brătescu. Stampe şi vederi dobrogene din 1820, 1828, 1856 sunt expuse pe pereţi. Covoare realizate în închisorile oraşului sunt expuse pe pereţi. Ing. Jean Stoenescu – Dunăre, autorul unor ample studii privind canalul navigabil Cernavodă – Constanţa, expune o hartă în relief. Secţia cultelor cuprinde, alături de însemnele ortodoxiei: un iconostas, icoane vechi, odăjdii şi cărţi, simboluri ale cultelor mozaic, mahomedan, catolic, armean (gregorian).
 
Elevilor din toate şcolile oraşului li s-au rezervat trei săli. De la hărţi şi planşe la colecţii de mineralogie, herbare, insectare, aparate fizico – chimice, toate sunt confecţionare de clase de şcolari, ca într-o adevărată competiţie a celor mai inventivi.
 
Diverse industrii locale: „Energia“ (lucrări de turnătorie, strung ş.a), aparate de pulverizarea păcurii inventate şi construite de Constantin Munteanu, vase de menaj din aramă fabricate de Caraghioz I.D. şi Vladimir Siskof din Constanţa, sobe de teracotă din fabrica T.Manicatide, placaj de bazalt de la firma „Damadian“, miniatura hidroavionului „Getta“, industria pielăriei reprezentată de produsele „Tăbăcăriei româneşti“ şi a altor ateliere mai mici, industria de măsuri: basculă romană şi metri, etaloane de lemn şi oţel din fabrica „Stnaciu Bujoiu“. Un tablou reprezintă Banca Naţională în 1913 şi actualul palat al aceleiaşi bănci din Silistra. O pirogravură de Negruţ cu palatul Camerei de Comerţ Constanţa.
 
Fabrica de rahat Horen dă un tablou evolutiv al fabricării acestui produs din 1878 până la 1928. Elevul Anghel Ilie confecţionează din rahat harta judeţului Durostor.
În secţia artelor plastice, alături de machetele sculptorilor şi arhitecţilor premiaţi la concursul publicat pentru Monumentul realipirii şi Palatul Cultural al Dobrogei, expun lucrări – pictură în ulei, grafică – 20 de pictori bucureşteni şi 12 localnici.
 
În spaţiul care astăzi adăposteşte Acvariul, erau două secţiuni – una minieră, alta geologică. Secţia arheologică s-a dorit, în viziunea organizatorilor – Muzeul Naţional de Antichităţi – ca un început de muzeu local, exponatele fiind destinate secţiei regionale Constanţa, în formula pregătită înaintea de începerea războiului şi distrusă de acesta.
 
Ele evidenţiază în mod particular activitatea celor doi foşti directori ai Muzeului Naţional de Antichităţi – Grigore Tocilescu şi Vasile Pârvan.
 
Secţiunea prezintă în machetă monumentul triumfal de la Adamclisi, cetatea Tropaeum Traiani, cetăţile Ulmetum, Histria, Tomis, Callatis, Dionisopolis (Balcic), Axiopolis, secţia numismatică constituită din colecţiile particulare ale lui N.Roşculeţ, V. Petrescu Maria, dr. G. Severeanu, V. Cotovu“.

 
Expoziţia a fost un mare succes pentru Dobrogea. Ea prezenta, la scara unor exponate semnificative particularităţile provinciei, evoluţia acesteia, nivelul economic, cultural şi social la care ajunsese.

 
Aflăm astăzi, din informaţiile primite din partea familiei, că directorul acestei expoziţii dedicate semicentenarului Dobrogei fusese Constantin Gheorghe Dimitriu Codru, la timpul acela funcţionar, şef de birou al Prefecturii Constanţa. Din fotografia-document  pe care o reproducem se vede chipul bărbatului demn, între covoarele ţărăneşti care dădeau măsura patrimoniului local prezentat în expoziţie.
 
Cu siguranţă succesul expoziţiei şi profilul moral al directorului expoziţiei au determinat autorităţile să-i fie conferit în luna noiembrie a aceluiaşi an 1928 Ordinul Steaua României în grad de cavaler, după ce cu doi ani înainte mai fusese decorat cu Ordinul Coroana României în grad de cavaler de către însuşi regele Ferdinand.
Iar în vara anului 1929, Ministerul Cultelor şi Artelor îi aducea calde mulţumiri pentru „devotamentul cu care aţi contribuit la organizarea expoziţiei şi mai ales grija ce aţi depus pentru păstrarea menţionatelor obiecte până la predarea lor în primirea delegatului acestui minister.”
 

Gazetăria și actoria, două pasiuni egale

„Sub domnia marelui şi bunului Rege Ferdinand I al României Mari, astăzi 27 martie, anul 1927 în prezenţa: P.S. S. Gherontie, episcop al Tomisului şi Durostorului, şi a d-lor Andrei Popovici, prefectul judeţului Constanţa, Al. Atanasiu, preşedintele Curţii de Apel Constanţa, general Vlăescu, comandantul Diviziei a IX-a din Dobrogea, amiralul Gavrilescu, comandantul Diviziei de Mare, inspector şef Alexandrescu, C.N. Sarry, preşedintele Camerei de comerţ şi industrie, Ion Bentoiu, primarul municipiului Constanţa, Ilie Mecu, preşedintele Sfatului Negustoresc, profesor Coriolan, directorul liceului „Mircea cel Bătrân”, Bucur Constantinescu, preşedintele Academiei Populare, C. Dumitriu - Codru, preşedintele Casei de citire „Ion Creangă”,  preot N. Paveliu, preşedintele Ateneului Popular, şi a tuturor personalităţilor de seamă ale metropolei dobrogene.
 
Urmând îndemnul şi însufleţirei dată nouă de marele preşedinte a Ligei culturale şi inimosul român şi scriitor  N. Iorga profesor universitar din Bucureşti.
Noi, comitetul de conducere a Ligei culturale secţia Constanţa, preşedinte D. Stoicescu, judecător prezident, vice-preşedinţi, N.D. Chirescu, avocat, I. Stoenescu-Dunăre, inginer, casier Petre Postelnicu, comerciant, şi secretar I. Borcea:
Pus-am piatra fundamentală a primului teatru românesc în Dobrogea, închinat Ligei pentru unitatea culturală a tuturor Românilor, în a cărei deplină proprietate şi folosinţă va trece, ca un omagiu adus culturei româneşti, la care luminatu-s-a tot dobrogeanu:
Locaşul ce se clădeşte şi se ridică înzestrându-se cu cele de cuviinţă de către concetăţeanul nostru şi iubitorul de artă, fiu al Constanţei, domnul Demostene Tranulis; şi facem din adâncul inimei noastre urare ca, lăcaşul acesta să îndemne generaţiile viitoare pe drumul senin, crescător şi înfloritor de suflete al culturei româneşti. Acest act comemorativ a fost semnat de toţi cei prezenţi, urmând ca după terminarea acestui edificiu, să fie pus în zid într’una din sălile teatrului”.[2]

 
Constantin Gheorghe Dimitriu Codru a colaborat la Geana Mării, o publicaţie efemeră care îi găzduieşte poezii, Gloria Dobrogei, organ independent agricol, economic, financiar, Astra dobrogeană, Marea Noastră.
Asociația culturală „Astra“ dobrogeană de sub conducerea generalului Ion Vlădescu se poate considera drept un început de conservator de muzică și artă dramatică. De altfel și intenția conducătorilor era a se fonda un astfel de conservator. Secția teatrală este pusă sub conducerea artistului C. Dimitriu-Codru  care va inaugura stagiunea cu piesa „Plicul“ de Liviu Rebreanu. În pregătire: „Jocul Apelor”, comedie în trei acte de Alfred Moșoiu, premiată de Teatrul Național, „La bal mascat“, comedie în 3 acte de Labiche, „Pasărea pribeagă*' piesă în două acte de C. Dimitriu-Codru, „Lăutarul din Cremona“ de Fr. Coppée, „Spre ideal” de C. Dimitriu-Codru și altele.[3]
 
În perioada anilor 1935 – 1952  este activ în viața culturală a orașului ca actor, poet, regizor, publicist.
Constantin Gheorghe Dimitriu Codru pleacă din Prefectură în 1935, dar îşi continuă activitatea de actor, poet, regizor, publicist pe scenele teatrelor Elpis şi Dramatic până la 15 decembrie 1953 când se urcă la stele.


Ultima sa locuință: Str. Marin Dincă nr.25 ( actual Ion Borcea ), Constanța.

Sursa foto: Olimpiu Dimitriu, nepotul lui Constantin Gheorghe Dimitriu Codru și Arhiva personală Aurelia Lăpușan
 
Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.
 
Citește și:
 
Regina Maria a României - iubitoare de artă, autoare a unor scrieri memorialistice, povești și versuri
 
Ioan N. Roman - publicist, poet şi scriitor, co-fondator al „Societăţii culturale dobrogene“