Around The Black Sea Dobrogea e săracă lipită pământului

"Dobrogea mi se pare cel mai demn colt de Romanie. Saraca, aspra, retrasa, cu riduri adanci in pamant de la seceta, de o salbaticie tulburator de frumoasa, in care convietuiesc fara prejudecati si fara conflicte fazani, iepuri de camp, romani, bulgari, arici, lipoveni, italieni, greci, caprioare, haholi, mistreti, machidoni, turci, tatari... Dobrogea este ca un malaxor interetnic cu o forta coplesitoare de toleranta", scrie Ioana Hodoiu pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
"Numele satelor din Dobrogea sunt exotice si insiruite suna ca o poezie cu rima alba intr-o limba necunoscuta: Turcoaia, Peceneaga, Hamcearca, Cogealac, Cerna, Atmagea, Ciucurova...

La Ceamurlia sunt machidoni. In satul Greci sunt italieni, in Izvoarele greci, in Slava Cercheza sunt lipoveni si in satul Cerchez numai cerchezi nu sunt, pentru ca acestia nu mai sunt pe teritoriul Dobrogei de la inceputul secolului XX, la Babadag sunt tatari, la Medgidia turci, bulgari sunt peste tot, dar au fost mult mai multi inainte de schimbul de populatie din 1940... si, de fapt, cu cat incerc sa fac o ordine printre oamenii pe care i-am intalnit in Dobrogea, cu atat mi se pare ca ii nedreptatesc mai mult. Dobrogea i-a amestecat atat de mult, incat nu poti pune degetul pe niciun sat care sa fi izolat o unica comunitate etnica.

Machidonii au oi si case de piatra si unii dintre ei neveste tinere date pe intelegeri intre parinti dupa obiceiul vechi.

Tatarii au venit in hoarde, dar au ramas mult mai putini. Au construit geamii cu varfuri ascutite si albastre si au inlocuit treptat limba lor veche cu osmana, o limba turca occidentala. S-au aliat politic si culinar cu fratii turci, din prima alianta trimitand in Parlamentul Romaniei cate un deputant, iar cu cea de-a doua contribuind fabulos la bucataria dobrogeana.

Italienii din Greci s-au impus ca pietrari. Pentru diverse boli folosesc mai mereu salvia si uleiul de ricin. Preparatele din porc se pregatesc ca in regiunea italieneasca Rovigo: salam uscat si prosciutto - spata porcului uscata in pod, dupa o tehnica speciala.

Cu grecii din Izvoarele, singura comunitate compacta rurala de greci din Romania, e alta poveste. Cica pe la 1828 se intorceau acasa refugiatii de la Salonic care ajunsesera in Basarabia in urma razboiului ruso-turc din 1820-1821, si au facut aici in Dobrogea un popas sa-si traga sufletul. Intre timp, in tabara s-a nascut un copil; si cum traditia spune ca 40 de zile sa nu paraseasca locul nici lauza nici copilul, au ramas aici temporar pana au ramas de tot, dupa ce au vazut ca merge bine comertul cu lemne din care se faceau barci la Tulcea".

"Astazi, Dobrogea este de la un capat la altul un urias paradox: are o istorie bogata si e saraca lipita pamantului, are cea mai mare densitate de comunitati etnice, dar este aproape depopulata cu sate intregi parasite si lasate la voia plantelor cataratoare, are cei mai vechi munti din Europa si cele mai noi surse de energie; cat vezi cu ochii cocoasele muntilor Dobrogei, maruntiti si cu aspect de animale preistorice, sunt dominate de paduri de eoliene ca intr-un film din viitor; Dobrogea are poate cea mai valoroasa fauna si flora din Romania si totusi nu este calcata de picior de turist; in vreme ce paletele eolienelor invart afaceri de sute de mii de euro, in curtile caselor din chirpici vezi cuptoare de lut in care se coace pita, nu de dragul traiului eco, ci pentru ca multi dintre oamenii de aici nu-si permit sa-si cumpere nici macar paine".

Citeste tot materialul si comenteaza aici.