Jurnal de Mangalia sau Jurnalul unor fete greu de mulţumit

Dragă Jurnalule,

Începutul e greu, întotdeauna. E greu să-mi aştern aşa, dintr-o dată zilele într-un caiet ce ştiu ca vă fi publicat. Iar sinceritatea mă îndeamnă să mă întreb cît de sinceră sunt de fapt?

Am uitat să trec data, la început. Nu am uitat că e 23 august 2011, dar nu o ştiu. Ştiu totuşi câte zile mai sunt până plecam. Ştiu în fiecare dimineaţă. Dimineţile noastre... sunt copilăreşti şi vesele. E bine aşa. Iar finalul fiecărei repetiţii e tensionat şi ornamentat cu panică, câteva cuvinte încurajatoare, observaţii utile sau inutile, tăcere, multă tăcere, priviri nesigure... reţeta specifică unui început de spectacol. Totul e un început. Şi tu şi noi şi piesa noastră.

Acum trei zile am deschis prima oară uşile unde repetăm acum. Am deschis ferestrele, am spălat podelele o dată, de două ori, de atâtea ori... Am şters praful cu răbdare, am lăsat aerul Lipscani-ului să inunde maiestuoasele săli şi le-am umplut cu cântecele şi ilarităţile noastre. Am chicotit şi ne-am mândrit cu ele la gândul că nu avem apă sau curent electric. Deci soarele ne hotărăşte programul de zi cu zi.

În fiecare dimineaţă năvălim cu soare cu tot în "camerele noastre", rupând liniştea cu chicotelile, cerinţele şi observaţiile fiecăreia. Astăzi după ce ne-am bucurat de o încălzire fizică şi vocală straşnică şi câteva jocuri de concentrare ce ne-au amuzat teribil, nu au lipsit (cum nu lipsesc absolut de la nicio repetiţie) obişnuitele discuţii despre mâncare, despre ce a mai gătit fiecare, despre ce sandviş are fiecare la ea, reţete, Jamie Oliver... şi tot aşa... râd, râd, rîd... "fetele grase câştigă întotdeauna..."

Citeşte mai mult pe http://agenda.liternet.ro/articol/13754/Eliza-Pauna/Jurnal-de-Mangalia-sau-Jurnalul-unor-fete-greu-de-multumit-I-Gala-Tanarului-Actor-HOP-2011.html