Mult. De la nimeni...

Eu nu realizez cum se gândeşte în administraţia financiară din ţara noastră scumpă. Bun, sunt multe pe care nu le înţeleg dar, pe subiectul fiscalitate, mă consider definitiv depăşit...Liga Navală Română a avut o lăudabilă iniţiativă, pe numele ei Maritima 2010. Pe scurt, s-a organizat o conferinţă care a prezentat cum este privit shipping-ul în Europa. Din punct de vedere fiscal, în principal.Deci, să ne înţelegem, shipping-ul, vapoarele au fost calul de povară al reconstrucţiei Europei după război. Erau bani, era de muncă, vapoarele pluteau şi toată lumea era fericită... Să fii armator era echivalent cu bunăstarea, cu milioane frumoase şi neveste cu bijuterii. Timpul a trecut, iar statele Europei s-au gândit că n-ar fi rău să pună nişte biruri pe tovarăşii armatori milionari şi fiţoşi. Şi cum armatorii sunt băieţi deştepţi şi cum flotele au evoluat în timp de la 3 nave în proprietatea unei persoane la 250 de nave în proprietatea unor fonduri de investiţii sau multinaţionale, birurile impuse de vechea Europă au fost ocolite elegant prin ceea ce s-a numit opţiunea pentru pavilioane de complezenţă. Iar vechea Europă, devenită din ce în ce mai socială ca abordare, s-a văzut în anii 70 - 80 rămasă fără recoltă din shipping. Vapoarele au migrat, meseria de marinar şi-a redus anvergura, impozitele de pe urma ei s-au diminuat până la extincţie. Numai că Europa s-a trezit.