Orice femeie este Meredith Grey. Seriously!!!

Nu m-am regăsit nicio secundă în Meredith Grey. Şi totuşi, e ceva... o chestie, un lucru, un zâmbet, o şuviţă în ochi, o privire tristă, ceva care mă scoate din sărite. Poate mâinile îndesate în buzunarele halatului, aerul depresiv care o înconjoară, defectul vizibil pe care-l are la buze când are de spus mai mult de cinci replici şuvoi. Există un ceva care mă face să fiu de partea ei, s-o ajut să se regăsească, să se liniştească. Am aşteptat episod după episod să-i surprind o cât de mică scăpărare de fericire. Nimic. I-am urmărit ochii când se afla în faţa acelui bărbat nesuferit de frumos. Irişi goi precum o fântână secată. Şi totuşi de ce ne mutăm sufletul în Anatomia lui Grey???