Cine şi cum poate birui omul cel vechi?

"Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari, a celor grave, ci, chiar şi împotriva celor mai mici gânduri necurate... Cine leneveşte, însă, slăbeşte, se moleşeste şi piere cu totul în păcat. ‘Veţi muri în păcatele voastre‘, spune Domnul."

"Lucrul de căpetenie să fie însă stăruinţa la rugăciune, fie că lucrează cu mâinile, fie că merge, fie că citeşte. Unde este rugăciune continuă, acolo şi Duhul Sfânt este prezent permanent".

Împărăţia Cerurilor este în noi înşine, nevăzuta încă...

"Satana l-a infasurat pe om de la inceput in pacat ca intr-o haina, facandu-l in intregime prizonier, trup si suflet. Nimic nu i-a lasat liber, nici gandurile, nici mintea, nici vreo parte a trupului. De aceea Apostolul striga: „Dezbracati-va de omul cel vechi"; el se gandeste la om in intregime, trup si suflet.

In omul vechi totul este rau, ochii nu vad decat raul, urechile nu aud decat raul si mintea nu gandeste decat raul. Cel care a robit astfel pe om este mai puternic decat el, de aceea omul nici nu poate iesi singur din stapanirea celui rau, prin propria lui putere. Numai Domnul ne poate dezbraca de omul cel vechi.

Omul, sarmanul, ar vrea sa fie curat, sa nu aiba rautate, dar nu poate sa faca singur aceasta. Ar vrea sa zboare spre Cer, dar nu are aripi, caci aripile Duhului Sfant numai Dumnezeu singur le daruieste celor alesi de El, celor ce se straduiesc neincetat, cu nadejde, fara a obosi vreodata in rugaciunile lor de cerere. Numai Duhul sa-l cerem, si nu altceva, asa precum Hristos ne invata. Numai vantul Duhului alunga pacatul din om, ii invioreaza inima, ii sfinteste gandurile si il transforma pe omul cel vechi in omul cel nou, il face sa fie din nou fiu al lui Dumnezeu, si nu al intunericului. Iisus ne elibereaza, ne deschide ochii si urechile sufletului, ne reda chipul ceresc. Haina cea noua cu care Iisus ne imbraca este haina credintei, a nadejdii, a dragostei, a bucuriei, a pacii, a bunavointei, a bunatatii. Asa se formeaza omul cel nou, prin harul de sus. Precum la unii pacatul sta ascuns in inima pana in ziua invierii, cand intreg trupul lor este invaluit in intuneric, tot astfel chipul ceresc ce lumineaza tainic sufletul sta ascuns in inima celui drept pana la ziua invierii, cand si trupul ii va fi invaluit in lumina ce a stat ascunsa in sufletul lui, caci trup si suflet vor mosteni impreuna fie Imparatia cea vesnica, fie intunericul cel vesnic! De aceea si spune Hristos ca deja de acum, din veacul acesta, Imparatia este in noi insine, nevazuta inca, dupa Duhul pe care il avem in suflet!...

 http://www.razbointrucuvant.ro/2012/06/19/omul-vechi-omul-nou-duhul-sfant-imparatia-cerurilor-in-noi-insine-pacate-mari-pacate-mici-staruinta-lupta-duhovniceasca-biruinta/