"Au mai ramas doar canalele..."

Vechea denumire a satului Dropia este Darinchioi sau Satul din vale.

S-a nascut fortat, in timpul primelor colonizari cu tatari. Nea Costica, om cu stare si frica lui Dumnezeu, isi aminteste ca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, doar 40 de familii aveau 4.000 de oi, cirezi de vaci, cai cat cuprinde si sute de porci. "Bogatie mare, luata de comunisti", intareste batranul. Cum pamantul s-a dovedit manos, agricultura a inflorit. "S-au sapat canalele de irigatii. Doua! Noi suntem intre ele!", adauga gesticuland nea Costica. Inginerul agronom Francu completeaza: "Se iriga din plin, peste 17.000 de hectare de teren agricol". Din complexul sistem de irigatii nu au mai ramas insa decat canalele. Restul s-a ciordit. Francu e optimist desi Gigi Andrei prevede dezastrul agriculturii in zona. "Am imprumutat 25.000 de euro de la banca si i-am investit aici. Suntem intre canale si nu se poate sa moara totul", mai spune inginerasul care a ales sa ramana in Dropia. Sta singur, intr-o casa cladita la marginea satului. Straniu, parca tot satul e numai margini! Nu se deosebeste decat prin limbaj de bastinasii care lucreaza aproape toti la societatea lui. Exploateaza aproximativ 300 de hectare de teren in zona si simte ca "vor veni timpuri mai bune".