Ce spune legenda despre acest loc Izvorul care vindecă bolile de la Mănăstirea Dervent

Credincioşii vin la Mănăstirea Dervent cu credinţa că apa izvorului, despre care se spune că a apărut după ce Sfântul Apostol Andrei a lovit cu toiagul într-o piatră, vindecă bolile.

Oamenii spun că mănăstirea găzduieşte o icoană făcătoare de minuni şi un izvor tămăduitor. Legenda spune că izvorul tămăduitor de la mănăstirea Dervent a apărut după ce Sfântul Andrei a lovit o piatră cu toiagul său.

Mai mult, tradiţia spune că la Dervent, pe locul unde au fost martirizaţi patru sfinţi au crescut din pământ patru pietre în formă de cruce, cu însuşiri tămăduitoare şi făcătoare de minuni.

Localnicii susţin că minunile de la Dervent nu sunt de ieri, de azi. Legenda spune că un tânăr cioban născut surdo-mut, s-a vindecat complet după ce şi-ar fi odihnit capul pe unul din braţele crucii.

Izvoare tămăduitoare în judeţul Constanţa

În Constanţa, există mai multe izvoare tămăduitoare, astfel:
Mănăstirea Dervent din comuna Ostrov - izvor tămăduitor (al Sf. Andrei);
Mănăstirea Peştera Sf. Ap. Andrei din comuna Ion Corvin - izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei);
Mănăstirea Sf. Ioan Casian din comuna Târguşor - izvor tămăduitor;
Mănăstirea Sf. Maria din Techirghiol - izvor tămăduitor.
 
Obiceiuri de Izvorul Tămăduirii
 
În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării fac legământul juvenil: acesta se face în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Persoanele legate, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, aceştia se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori. În unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, de Izvorul Tămăduirii, până la intrarea în joc a fetelor însurăţite şi băieţilor înfârtăţiţi. După încheierea solemnă a legământului, copiii şi apoi oamenii maturi îşi spuneau până la moarte surată, vere, fârtate, verişoara şi se comportau unul faţă de altul ca adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.