MAMAIA KITSCH. Grandoarea şi decăderea unei perle!

În 1900, plaja Mamaia, aflată pe o limbă de nisip de 300 metri lăţime şi opt kilometri lungime, ce desparte Marea Neagră de Lacul Siutghiol, era o plajă virgină, ca cele de azi, de la Vadu sau Corbu.

Locul era umblat doar de câţiva pescari ceşi aveau năvoadele şi bărcile pe unde a funcţionat, până de curând, celebrul "Hanul Piraţilor". Constănţenii mergeau la "băi de mare" pe plaja, existentă şi azi, de la "Trei Papuci", iar turiştii obişnuiau să meargă la scăldat în mare undeva, în sud, pe plaja numită "La vii".

Dezvoltarea portului modern Constanţa, construit de inginerul Anghel Saligny, a determinat autorităţile să mute locul de vilegiatură în nordul oraşului, pe actualulamplasament. În 1906 apar primele construcţii, adică două pavilioane de lemn şi o pasarelă de promenadă, tot din lemn, ce înainta în mare. Clădirile au fost amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont şi au funcţionat până în 1920, când au ars într-un incendiu. A fost instalată chiar şi o cale ferată, ce lega gara din Constanţa de noua staţiune şi care trecea pe mijlocul actualului bulvard Mamaia, fost V.I. Lenin, până în 1990.

Continuarea pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/mamaia-kitsch-grandoarea-si-decaderea-unei-perle-993927.html?utm_source=export&utm_medium=rss&utm_campaign=click