19 Jan, 2011 01:24
2066
Macarie cel Mare, sau Macarie Egipteanul,
este unul dintre marii Sfinti Parinti ai pustiei. Contemporan cu
Sfantul Cuvios Antonie cel Mare, Macarie era de origine egiptean,
dintr-un sat numit Ptinapar, provenind dintr-o familie crestina foarte
evlavioasa. Parintii lui l-au silit sa se insoare, insa, el a fugit de
viata lumeasca si dupa moartea parintilor sai, a ales sa traiasca viata
pustniceasca.
Foarte de curand, Macarie a inceput sa fie puternic ispitit de diavol
prin felurite incercari, dar prin staruinta sa si dragostea cea mare
pentru Hristos, fericitul a biruit si s-a facut pilda a viata ingeresti
in trup.
Multe sunt pildele si minunile savarsite de Sfantul Macarie in lunga sa
vietuire duhovniceasca in pustie. Prin unele dintre ele s-a aratat ca
Sfantul capatase de la Hristos putere si asupra mortii, astfel incat
fericitul Macarie s-a invrednicit a savarsi invieri.
Astfel, intrucat intr-o eparhie un episcop eretic incepuse a raspandi o
erezie care sustinea ca Hristos a avut doar un trup aparent, episcopul
dreptcredincios al locului l-a chemat pe Macarie pentru a stinge aceasta
ratacire. Desi Sfantul Macarie
i-a aratat episcopului eretic, prin cuvintele Simbolului credintei ca
se afla in inselare, necredinta acestuia a persistat, fortandu-l pe
Cuvios sa rusineze ratacirea aceluia printr-o minune dumnezeiasca.
Dupa o ora de staruinta in rugaciune, Macarie a inviat un om dintr-un
mormant si nu vreunul mort de curand, ci unul mort de foarte mult timp.
Cel inviat neauzind de Hristos pana la moartea sa, Macarie l-a botezat
si l-a luat pe langa el ca ucenic. Ucenicul sau inviat a mai trait trei
ani inainte de a trece la Domnul, aratandu-se intru aceasta slava cea
mare cu care Hristos ii binecuvanteaza pe alesii Sai.
In multe randuri Macarie s-a luptat fatis cu puterile necurate, dar cel
mai bine vedem desavarsirea acestui minunat sfant in relatarea
sfarsitului sau, in care se arata nesfarsita sa smerenie:
"Fericitul Macarie sarutand pe toti cei ce erau langa dansul si pentru
dansii rugandu-se, si-a ridicat ochii si mainile in sus, zicand cel mai
de pe urma cuvant: In mainile Tale, Doamne, imi dau duhul meu. Si astfel
si-a dat fericitul sau suflet, lasand multa plangere ucenicilor. Apoi,
adauga Serapion si aceasta, pe care a auzit-o de la Cuviosul Pafnutie,
care era unul din ucenicii lui Macarie: ca acel sfant suflet, fiind
ridicat de heruvimi si spre cer suindu-se, unii din parinti priveau cu
ochii sufletesti spre diavolii cei din vazduh cum stau departe si
strigau: "O! de ce slava te-ai invrednicit, Macarie".
Iar Sfantul le raspundea: "Nu, caci inca ma tem, pentru ca nu ma stiu de
am facut vreun lucru bun". Apoi vrajmasii cei ce erau in vazduh,
strigau: "Cu adevarat ai scapat de noi, Macarie". Iar el le zicea: "Ba
nu, caci imi mai trebuie ceva ca sa scap". Si fiind acum inauntrul
portilor ceresti, diavolii plangand, strigau: "A scapat de noi, a
scapat!". Iar el cu mare glas le-a raspuns: "Cu adevarat am scapat de
mestesugirile voastre, cu puterea Hristosului meu fiind ingradit".
Astfel a fost viata, sfarsitul si mergerea la vesnica viata a Cuviosului
parintelui nostru Macarie."
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: