Lumea poeziilor
Nu e uşor să laşi totul să treacă!
Când erai mic aveai copacul tău,
cu înălţimea lui îţi măsurai anii copilăriei,
pentru el trăiai, creşteai, te bucurai,
cu el plângeai, cu el râdeai.
Ţi s-a spus
că toate cele bune şi rele
acolo se vedeau, în copacul tău!
Aşa creştea sau se usca,
aşa înflorea sau nu înflorea,
aşa se legăna sau se scutura,
iar tu îl îngrijeai cu sufletul.
În fiecare din noi
e un Iov, cădem ca să ne ridicăm,
în spaţiul dintre cuvinte vei regăsi esenţa.
Niciun gând nu este mai uşor decât altul,
niciun cuvânt nu este mai înalt decât altul,
nicio privire nu este mai clară decât alta,
niciun om nu este mai presus decât altul.
În spatele nostru există mereu cineva,
ne-mpinge, ne-ncurajează,
ştii că poţi şi-ţi continui calea.
Asemeni soarelui, asemeni izvorului,
asemeni florilor, asemeni păsării,
venim să dăruim
lumina, viaţa, culoarea şi cântul.
Pe cerul tău, aduşi de o briză,
norii apar, stau şi se duc.
În tine e taina, aerul, mişcarea, lumina,
acolo palpită liniile calde
ce dau viaţă pânzei lăuntrice.
Alergi, sari, strigi, cânţi,
te-arunci în iarbă, pluteşti şi zbori.
De departe simţi
apropierea persoanei iubite,
din câteva mişcări, fără compas,
fără cumpănă, fără să ştergi,
inima ta conturează,
prin vibraţia ce trece prin suflet,
culori, tonuri, nuanţe,
lumini, umbre,
sub raza unei clipe de bucurie.
Irina Lucia Mihalca - Sub raza unei clipe
05 Sep, 2016 00:00
2762
Nu e uşor să laşi totul să treacă!Când erai mic aveai copacul tău,
cu înălţimea lui îţi măsurai anii copilăriei,
pentru el trăiai, creşteai, te bucurai,
cu el plângeai, cu el râdeai.
Ţi s-a spus
că toate cele bune şi rele
acolo se vedeau, în copacul tău!
Aşa creştea sau se usca,
aşa înflorea sau nu înflorea,
aşa se legăna sau se scutura,
iar tu îl îngrijeai cu sufletul.
În fiecare din noi
e un Iov, cădem ca să ne ridicăm,
în spaţiul dintre cuvinte vei regăsi esenţa.
Niciun gând nu este mai uşor decât altul,
niciun cuvânt nu este mai înalt decât altul,
nicio privire nu este mai clară decât alta,
niciun om nu este mai presus decât altul.
În spatele nostru există mereu cineva,
ne-mpinge, ne-ncurajează,
ştii că poţi şi-ţi continui calea.
Asemeni soarelui, asemeni izvorului,
asemeni florilor, asemeni păsării,
venim să dăruim
lumina, viaţa, culoarea şi cântul.
Pe cerul tău, aduşi de o briză,
norii apar, stau şi se duc.
În tine e taina, aerul, mişcarea, lumina,
acolo palpită liniile calde
ce dau viaţă pânzei lăuntrice.
Alergi, sari, strigi, cânţi,
te-arunci în iarbă, pluteşti şi zbori.
De departe simţi
apropierea persoanei iubite,
din câteva mişcări, fără compas,
fără cumpănă, fără să ştergi,
inima ta conturează,
prin vibraţia ce trece prin suflet,
culori, tonuri, nuanţe,
lumini, umbre,
sub raza unei clipe de bucurie.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: