Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Punctul vernal

În piesa numită “Viaţa” joci un rol esenţial.

În fiecare semn vei găsi răspunsul

înşirat pe axa timpului.

O poezie în mişcare

prin fluxurile

ce curg în acelaşi râu!

 

Călătoria nu e simplă.

În lumina timpurie a zorilor,

bobocii de flori, acoperiţi de lacrimile

zeiţei muntelui, Gemu,

aşteaptă să-nflorească.

Primind lumina celestă,

repeţi poveştile de ieri,

alese cu grijă, eliberându-te

de tot ce te temi a pierde.

Necunoscutul. În calmul serii,

din umbra curbată a lunii

dispărute pe-ntinsul orizontului

ai curajul să aduni

bucăţile sfârtecate din tine,

reflecţiile obscure văzute

şi oglindite de nisipurile memoriei

prelinse, printr-o clepsidră,

către eternitate.

 

Poate că eşti obligat să hoinăresti

dintr-un loc în altul - Dumnezeu ştie de ce -,

dar în loc să se stingă,

steaua ta străluceşte, acolo, pe cer.

Te uiţi în jur, inspiri adânc

culorile proaspete de primăvară

şi te scufunzi

în abisul oceanului interior,

oprindu-te asupra focului

şi-a luminii care

face ca totul să crească.

 

Viaţa creează, unindu-ne,

încet se clădeşte,

o schimbi, formând-o,

lăsându-ţi amprenta-n ea.

Evadează, mergi înainte,

fii ce vrei tu să fii, găsindu-ţi bucuria!

Aceasta-i provocarea!

În linişte, răspunsurile vor veni.

Şi nu uita, urmează-ţi visele!

Originară din Piatra Neamţ, poeta Irina Lucia Mihalca s-a născut pe 5 mai. În prezent, locuieşte în Bucureşti. Pentru artistă, poezia „are puterea de a ne transpune din lumea înconjurătoare, limitată, într-o lume interioară, a fanteziei veşnice, transformând, ceea ce este imposibil în realitate, în a fi posibil în imaginaţie”.

 

De asemenea, poezia, a mai spus poeta, „este vocea omului şi a pământului, e drumul căutării după iubire, frumos şi lumina vieţii, folosind imaginaţia, amestecând realul cu lumea interioară din subconştient, conferind noi forme, înnobilând şi îmbogăţind cu noi semnificaţii interioare”.