Lumea poeziilor
Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă,
o poartă spre Templul Soarelui am deschis.
Întâmpini omul
cu lucruri ce nu se pun pe cântar,
în unele zile eşti porumbel, în altele statuie.
Mereu intrăm în capcanele presărate în cale,
multe avem de parcurs până la a deveni îngeri.
Spinii dezvoltă noi simţuri - nedefinite emoţii -
Spre templul Luminii vom porni,
dacă întind mâna te regăsesc acolo.
Să nu mişcăm lespezile! Ascund
o memorie a durerii - poveşti nemuritoare,
ameţitoare ca şi traseul labirintului spre lumină.
Cupola lui n-o vom atinge niciodată cu mâna.
Grea sarcina-şi asumă cel ce urneşte o lespede.
Un vis îţi desenez!... – O apă! Ciudat i-e cursul
şi fluviul ce te-aşteaptă! Multe ape în drum!
Aşa sunt apele curgătoare – urcă, coboară,
line, repezi, reci, calde...
În lumea asta visezi
cum timpii tăi nu au timp,
cum alergi după clipe ce se ascund,
cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic,
cum te joci cu umbrele şi niciuna să nu plângă,
cum te bucuri de tine uitându-te şi de jos şi de sus.
Du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric! Mâine e un alt timp.
Iubirea, o constantp în infinitatea
de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii!
Trăieşte povestea şi dormi,
Tot ce ne este interzis ne face creatori!
Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Un vis îţi desenez
30 Jun, 2014 00:00
2760
Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă,
o poartă spre Templul Soarelui am deschis.
Întâmpini omul
cu lucruri ce nu se pun pe cântar,
în unele zile eşti porumbel, în altele statuie.
Mereu intrăm în capcanele presărate în cale,
multe avem de parcurs până la a deveni îngeri.
Spinii dezvoltă noi simţuri - nedefinite emoţii -
Spre templul Luminii vom porni,
dacă întind mâna te regăsesc acolo.
Să nu mişcăm lespezile! Ascund
o memorie a durerii - poveşti nemuritoare,
ameţitoare ca şi traseul labirintului spre lumină.
Cupola lui n-o vom atinge niciodată cu mâna.
Grea sarcina-şi asumă cel ce urneşte o lespede.
Un vis îţi desenez!... – O apă! Ciudat i-e cursul
şi fluviul ce te-aşteaptă! Multe ape în drum!
Aşa sunt apele curgătoare – urcă, coboară,
line, repezi, reci, calde...
În lumea asta visezi
cum timpii tăi nu au timp,
cum alergi după clipe ce se ascund,
cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic,
cum te joci cu umbrele şi niciuna să nu plângă,
cum te bucuri de tine uitându-te şi de jos şi de sus.
Du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric! Mâine e un alt timp.
Iubirea, o constantp în infinitatea
de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii!
Trăieşte povestea şi dormi,
Tot ce ne este interzis ne face creatori!
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
#DobrogeaAcademică „Balcicul mi-a fost ca o Hellada trăită la mine acasă”. Ion Pillat - 130 de ani de la naștere
31 Mar 2021 3221
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: