Lumea poeziilor
Eram atât de atent,
încât se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele îngheţau în jurul meu,
prefacându-se-n stâlpi răsuciţi.
Eram atât de atent,
încât plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbuşea-n întuneric
şi parcă niciodată n-aş fi-ncercat
frigul.
Deodată
m-am trezit atât de departe
şi de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca şi cum mi-aş fi învelit simţurile
cu relieful fără de noimă al lunii.
Eram atât de atent,
încât
nu te-am recunoscut, şi poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
şi treci prin aşteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de trimf.
Lumea poeziilor Nichita Stănescu – Sfârşit de anotimp
23 Jul, 2014 00:00
1994
Eram atât de atent,
încât se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele îngheţau în jurul meu,
prefacându-se-n stâlpi răsuciţi.
Eram atât de atent,
încât plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbuşea-n întuneric
şi parcă niciodată n-aş fi-ncercat
frigul.
Deodată
m-am trezit atât de departe
şi de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca şi cum mi-aş fi învelit simţurile
cu relieful fără de noimă al lunii.
Eram atât de atent,
încât
nu te-am recunoscut, şi poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
şi treci prin aşteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de trimf.
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
#DobrogeaAcademică „Balcicul mi-a fost ca o Hellada trăită la mine acasă”. Ion Pillat - 130 de ani de la naștere
31 Mar 2021 3231
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: