Lumea poeziilor Octavian Paler – Viaţa pe un peron

Să aştepţi oricât.
Să aştepţi orice.
Să nu-ţi aminteşti în schimb orice. Nu sunt bune decât amintirile
care te ajută să trăieşti în prezent.
Să nu numeri zilele.
Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie chiar dacă durează
toată viaţa.
Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră
de a umple golul din care trăim.
Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea
este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere
singur.
Dacă gândul ăsta te ajută, nu ezita să recunoşti că speri neavând
altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmărie

faptului că nu faci nimic.
Binecuvântează ocazia de a-aţ aparţine în întregime. Singurătatea
e o bârfă care nu te invinuieşte că eşti egoist.
Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.