Lumea poeziilor Virgil Carianopol – Când iubeşti

Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna,
Treci cu fruntea sus, încrezător,
Iei în braţe şi opreşti furtuna,
Duci pe umeri visul tuturor.

Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare.
Aperi cu putere orice legi:
Nu faci răni, te-apleci la fiecare.
Rupi din tine suflet şi le legi.

Când iubeşti, ţii căile măsurii.
Peste toate treci fără dureri.
Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii,
Dai orice, fără nimic să ceri.

Când iubeşti, oricărui I te dărui,
Dai în lături toate şi le poţi…
Doar cu vorba şi cu gândul nărui
Şi te-arunci în luptă pentru toţi.

Despre Virgil Carianopol

Născut în anul 1908, la Caracal, poetul român Virgil Carianopol, după ce a urmat primii ani de şcoală în oraşul natal, s-a înscris la o şcoală militară din Bucureşti. Editorial a debut în 1931, cu volumul de versuri „Flori de spini”. După şapte ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din capitală, iar pentru o perioadă, a colaborat la revista „Viaţa literară”, condusă de George Murnu.

La scurtă vreme după instaurarea comunismului, mulţi scriitori români, printre care şi Virgil Carianopol, au fost arestaţi din motive politice, fiind anchetaţi şi torturaţi, deoarece au frecventat un cenaclu literar găzduit de sora lui Pamfil Şeicaru, considerat cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.

Opera lui Virgil Carianopol include versuri avangardiste („Un ocean, o frunte în exil”), lirică neoclasică, tradiţionalistă, care exaltă sentimentul naţional („Ştergar Românesc”), dar şi memorialistică („Scriitori care au devenit amintiri”).
Poetul român s-a stins din viaţă în anul 1984 şi este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.