Lumea poeziilor Nichita Stănescu - Tu pluteşti...

Tu pluteşti ca un vis de noapte

Deasupra sufletului meu.

Îţi sprijini tâmpla

De inima mea ca de o piatră roşie,

Şi aştepţi să-ţi spun numele

Tuturor lucrurilor

Pe care eu am isprăvit de mult

Să ţi le mai spun.

Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,

Înclinată ca mătasea unui steag

Într-o zi fără vânt.

O, nu pleca nicăieri!

Îmi voi rupe inima cu un singur gest

Al mâinii,

Ca să răsară durerea care ştie

Numele durerii,

Ca să răsară dragostea mea de bărbat

Care ştie numele tău ciudat, de femeie.

Unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut literatura română, Nichita Stănescu obişnuia să spună despre limba română că este „Dumnezeiesc de frumoasă”.
 

O mare parte a criticii literare l-a considerat pe Stănescu un poet de o profunzime şi intensitate remarcabile. În decursul vieţii, scriitorul a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna”.