Lumea poeziilor Octavian Goga – La mal

Mândra apelor crăiasă,

Ne-ntâlnirăm azi în cale,

Eu, cu gândurile mele,

Tu, cu valurile tale.

 

Prinşi de-o tainică chemare,

Ne privim acum în faţă,

Tu, eterna vremii doamnă,

Eu, un strop răzleţ de viaţă.

 

Cum te văd, din clipă-n clipă,

Mintea-mi zgribură şi cade,

Simt moşia ta cum creşte

Şi hotarul meu cum scade.

 

Ţi-ai pornit nemărginirea

Să mă-nfrunte, să mă frângă…

Râd talazurile tale

De luntriţa mea nătângă.

 

Tu mă birui, fără luptă,

Pururi neînvinsă mare,

Ochii călători pe ape

Tremură şi-ţi cer iertare…

 

Spre adâncurile albe

Îmi îndrept umila rugă!

Mă primeşte-ntotdeauna

Ucenic să-ţi fiu, şi slugă.

 

Lasă-mă uitat la malu-ţi…

Să mă uit aşa departe:

Din întinderea albastră

Voi citi ca dintr-o carte…

Pe 7 mai 1938, Octavian Goga s-a stins din viaţă, la vârsta de 57 de ani. În decembrie 1897, a debutat cu versuri în revista „Tribuna” din Sibiu. Încă nu împlinise 17 ani. I-a fost publicată poezia „Atunci şi acum”, semnată Tavi.

 

După ce a publicat poezii în diverse publicaţii, de abia la data de 15 septembrie 1903, a semnat prima poezie cu numele Octavian Goga. Pe lângă poeziile pe care le publica, a scris şi articole în revistele „Tara noastră”, „Flacăra”, ziarele „Epoca”, „Adevărul”. Începând cu anul 1920, a devenit membru al Academiei Române.