Lumea poeziilor Violetta Petre - Adam şi Ne-eva

Mi s-au uscat şi suflet şi lacrimă, şi dor

Şi-n mine se închide un drum. Nici un izvor,

Nimic nu mai ajunge la poarta mea şi chei

Nu mai există-n mine, tu n-ai vrut să le iei.

 

Şi lacăte-n rugină mă-nchid ca-ntr-un cavou,

Se gudură tristeţea, că m-a avut din nou;

Şi încă mă mai are, cu lanţuri m-a cuprins

Se gudură tristeţea, că iarăşi m-a învins.

 

Eu o primesc cu sare şi pâine din cuptor

Aşa cum am primit-o când m-am născut. Şi mor

În mine stele, vise şi sufletu-mi s-a stins,

Şi vara mea departe-i, şi-n mine iar a nins.

 

Azi hibernez în iglu-mi din sufletul de nea

Şi nimeni nu ajunge la alba uşă-a mea;

Nu-s lacăte, nici lanţuri, dar totu-i îngheţat

Şi inimă şi vină, şi doar câte-un păcat.

 

Le am pe toate-n mine, şi-n braţe pe al tău

Eu cu păcate multe, tu unul-cel mai rău;

Să plec în Iad cu ele, tu să ajungi în Rai

Adam şi cu NE-eva, aşa cum îţi doreai.

Violetta Petre s-a născut pe 11 iulie 1953, la Constanţa. Dintre poeziilor publicate de-a lungul anilor, amintim „Lăsaţi, copiilor, ferestrele deschise spre inimă!”, „Violet în iarnă”, „Atâtea anotimpuri”, „Mă-nalţ până la Cer”, „Colind, te-aştept”.