#Dobrogea143. 14 noiembrie 1878: Unirea Dobrogei cu România - „Azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc!“

Dobrogea, piatra unghiulară a României, locul unde au ales să se așeze în urmă cu două milenii grecii coloniști din Milet. Dobrogea, plaiul atât de dorit de Mircea cel Bătrân, dar capturat mai bine de patru secole de otomani. Dobrogea, pământul care în urmă cu 143 de ani revenea României. Dobrogea noastră de astăzi, comoară care de peste 2000 de ani este atât de iubită, începând cu grecii din Milet și continuând, acum, cu generația Millennials.
 
În 1875 avea să izbucnească răscoala antiotomană din Bosnia, factorul care a redeschis „problema orientală” sau cazul „omului bolnav“, cum era denumit decadentul Imperiu Otoman de marile puteri europene. Criza creată a fost amplificată în 1876 de revolta din Bulgaria și declanșarea războaielor de independență de către principatele vasale Serbia și Muntenegru.
 
Ecoul răscoalelor avea să se simtă și în Dobrogea printr-o sporire a încordării generale, cât şi printr-o înăsprire a atitudinii autorităţilor turceşti. De atunci regimul juridic al egalităţii dintre musulmani şi creştini - proclamaţi, cu toţii, „cetăţeni otomani“ în Constituţia din 1876 - n-a mai reprezentat un factor de reţinere în reluarea persecuţiilor şi guvernării represive.  
 
Principatulul vasal al României intră, în cele din urmă, în războiul ruso-turc cel care avea să-i aducă independența. Intrarea a fost declanșată de trecerea impusă a armatei ruse prin teritoriul principatului României, fapt considerat de sultan a fi o trădare.

 
Odată încheiat războiul, puterile implicate s-au întâlnit pe 19 februarie/3 martie 1878 la masa negocierilor pentru a stabili soarta teritorială și nu numai a statelor lor. În urma tratatului se instituia un principat al Bulgariei Mari autonome, iar Serbia și Muntenegru extinse își dobândeau și ele independența. Dobrogea revenea Rusiei, care își rezerva dreptul de a o schimba cu cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), retrocedate Moldovei în urma înfrângerii din Războiul Crimeii (1853-1856).
 
Guvernul României nu a acceptat acest tratat în formularea impusă de Rusia. Conducătorii politici au protestat pe lângă guvernul imperial rus şi pe lângă marile puteri ale Europei, dar războiul telegramelor diplomatice a luat sfârşit fără izbânda cauzei româneşti. Se crease astfel o problemă extrem de delicată, care a pus la grea încercare abilitatea şi inteligenţa clasei politice şi a diplomaţiei româneşti, nu fără riscul de a fi săvârşit şi anumite erori.

 
Astfel că, nemulțumite de creșterea influenței Rusiei în Balcani, marile puteri europene (Germania, Austo-Ungaria, Franța, Marea Britanie, Italia) au convocat un congres la Berlin, capitala noii Germanii unificate. Delegaţiile României şi Greciei au fost admise să participe doar cu titlul consultativ şi numai la şedinţele în care se discutau problemele ţării lor.
 
La 9 iunie 1878, în unica şedinţă la care au fost admişi, Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu au reamintit participanţilor termenii înţelegerii de la Livadia cu Rusia şi au prezentat un memoriu în 5 puncte în care se revendicau insulele din Delta Dunării precum şi Insula Şerpilor. În acel moment reprezentanţii guvernului erau confruntaţi cu o grea alternativă: fie a refuza cedarea celor trei judeţe din sudul Basarabiei revendicate imperativ de Rusia, fie a consimţi la inevitabilul fapt, primind în schimb o însemnată compensaţie teritorială şi financiară - alternativă pentru care se pronunţa însuşi cancelarul Bismarck.
 
În cele din urmă, prin forma sa definitivă din 1 / 13 iulie 1878 Tratatul de la Berlin cuprindea în articolele 22-46 dispoziţii referitoare la Romănia. El confirma recunoaşterea independenţei României căreia îi reveneau, de asemenea, „insulele formând Delta Dunării, sangiacul Tulcei cuprinzând districtele Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârşova, Kiustenge, Medgidia“, cât şi ţinutul „situat la sudul Dobrogei, până la o linie care, plecând de la răsărit de Silistra, răspunde la Marea Neagră, la miazăzi de Mangalia“. Linia frontierei - sensibil diminuată faţă de soluţia iniţială - urma să se fixeze la faţa locului de comisia europeană instituită pentru delimitarea Principatului Bulgariei nou creat.
 
Este de remarcat faptul că la Congresul de la Berlin contele Şuvalov, ambasadorul Rusiei în Marea Britanie, a recunoscut că Dobrogea se cuvenea României „mai mult decât oricui, din cauza numărului poporaţiunii de acolo“  („Românul“, XXII, din 19 august 1878).

 
Nemulțumirile tratatului de la San Stefano au cauzat și întârzierea şi trecerea trupelor în Dobrogea. Abia după intrarea triumfală a armatei în Bucureşti, la 8 octombrie, divizia s-a pus în marş spre Brăila, unde, la 14 noiembrie, cu câteva zile înainte de memorabilul eveniment, a fost trecută în revistă de domnitor. Cu acest prilej a fost citită soldaţilor Proclamaţia către armata română, cu ocazia preluării Dobrogei, document în care se regăsesc concepţiile de guvernare ale oamenilor de stat ai României în frunte cu Mihail Kogălniceanu, autorul proiectului de manifestat. El suna astfel:

 
Din acelaşi loc a fost lansată Proclamaţia domnitorului către dobrogeni, publicată mai apoi în „Monitorul oficial“ precum şi în presa română şi cea străină. Acest document a fost multiplicat în foi volante în limba română, turcă, greacă şi bulgară, şi răspândit pe întreg teritoriul Dobrogei.
 
Între 14 şi 18 noiembrie 1878, Dobrogea a trăit momente istorice atunci când la Babadag, Tulcea şi Constanţa au sosit primele unităţi ale armatei române.
 
O primire entuziastă a fost rezervată sosirii trupelor şi în Constanţa, la 23 noiembrie. Oraşul era împodobit, ca pretutindeni, cu tricolorul românesc, iar în port sute de drapele ale marelui pavoaz erau arborate pe catargele vapoarelor diferitelor state. Potrivit telegramelor vremii, peste 5000 de persoane, care au manifestat cu însufleţire pentru statul român, au luat parte la festivităţile prilejuite de acest eveniment istoric.

 
Prin Legea 230/2015 s-a instituit ziua de 14 noiembrie ca Ziua Națională a Dobrogei, publicată în Monitorul Oficial din 7 octombrie 2015. Și de atunci, an după an, ZIUA de Constanța a sărbătorit cum se cuvine Dobrogea.
 
O facem și anul acesta, duminică, 14 noiembrie de la ora 12.00, printr-o transmisie live pe www.ziuaconstanta.ro, www.facebook.com/ziuaconstanta și www.youtube.com/c/ziuaconstantaoficial, în cadrul căreia invitați de seamă vor vorbi despre tărâmul cuprins între Dunăre și mare, dar și despre anul 1878, când prin valoarea armelor române și înțelepciunea oamenilor noștri de stat, Dobrogea, această veche provincie română, a fost recucerită și realipită de corpul țării.
 
La mulți ani, Dobrogea!
 
Sursă foto: Fondul Documentar Dobrogea de Ieri și de Azi ZIUA de Constanța
 
Sursă de documentare: Istoria Dobrogei de Adrian V. Rădulescu și Ion Bitoleanu

Citește și:

La mulți ani, Dobrogea! 1878-2021