Rampe impracticabile, construite doar de teama amenzilor

Numeroase societati nu tin cont de nevoile reale ale persoanelor cu handicap

In tara noastra, actul care reglementeaza problema accesibilitatii persoanelor cu handicap, este OU nr. 102/1999 * Din pacate, in "goana" pentru respectarea legii si pentru a scapa de amenzile inerente, majoritatea firmelor care au construit cai de acces in institutii pentru aceasta categorie de persoane nu s-au gandit si la modul in care aceste rampe vor putea fi folosite de catre cei vizati * O alternativa ar putea fi reprezentata de rampele mobile, pe care reprezentantii institutiilor o pot folosi numai in momentul in care o persoana aflata intr-un fotoliu rulant ar avea nevoie

Potrivit legislatiei internationale actuale, fiecare stat trebuie sa introduca programe de actiune pentru a favoriza accesul persoanelor cu handicap in mediul fizic inconjurator (accesul stradal, accesul in institutiile publice si la serviciile comunitare, securitate in spatii aglomerate), precum si accesul acestor persoane la informare si comunicare. Dizabilitatea reprezinta acea afectare a uneia sau mai multor functii esentiale ale fiintei umane, de natura sa diminueze libertatea de expresie sau de actiune a acesteia. In cazul persoanelor cu dizabilitati, exercitarea drepturilor omului trebuie sa conduca la eliminarea integrala sau la reducerea incidentei dizabilitatii. Asigurarea accesului la infrastructuri si servicii constituie una dintre coordonatele definitorii ale exercitarii drepturilor omului. In tara noastra, actul care reglementeaza aceasta problema accesibilitatii persoanelor cu handicap, este OU nr. 102/1999, care prevede ca, "cladirile institutiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, locuintele construite din fonduri publice, mijloacele de transport in comun, telefoanele publice, precum si caile de acces vor fi amenajate astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap". Din pacate, in "goana" pentru respectarea legii, majoritatea celor care au construit cai de acces in institutii pentru aceasta categorie de persoane nu s-au gandit si la modul in care aceste rampe vor putea fi folosite de catre cei vizati. Este adevarat, rampele au aparut dupa aparitia legii, de frica amenzilor, insa mare parte dintre ele sunt impracticabile. Infrastructura publica este suportul fizic necesar pentru realizarea activitatii de servicii publice. Acestea fac parte din categoria bunurilor publice, iar accesul la acestea trebuie sa fie echitabil si nediscriminatoriu pentru toti cetatenii. Reprezentantii Inspectoratului in Constructii ne-au declarat ca legea este totusi ambigua si ca este obligatorie construirea de cai de acces pentru persoanele cu handicap, insa nu sunt precizate niste norme in acest sens si ca problemele ar trebui observate in momentul efectuarii receptiei lucrarii de catre constructor impreuna cu reprezentantii Primariei. O alternativa ar putea fi reprezentata de rampele mobile, pe care reprezentantii institutiilor o pot folosi numai in momentul in care o persoana aflata intr-un fotoliu rulant ar avea nevoie.Numeroase obstacoleProblemele in ceea ce priveste accesibilizarea spatiului pentru persoanele cu handicap nu tin, insa, numai de rampe. Adela Burnea, directoarea Fundatiei "Carmen Sylva" din Constanta, ne-a declarat ca de obicei usile institutiilor sunt prea inguste, iar persoanele aflate in fotolii rulante nu pot patrunde in incaperi, iar lifturile prezinta aceeasi problema. De asemenea, nu exista grupuri sanitare pentru astfel de oameni, iar cand acestea sunt amenajate, nu pot fi folosite. Oamenii fara astfel de probleme scapa din vedere problemele celor care au nevoie de conditii speciale pentru a face fata unor situatii obisnuite. Aceste modalitati de accesibilizare a spatiului nu sunt insa folosite numai de catre aceasta categorie de persoane, rampele, spre exemplu, putand fi folosite si de catre mame care au copii mici, in carucioare, pe care nu le pot urca pe scari. Astfel, de rampe de acces practicabile ar putea beneficia chiar si oamenii fara dizabilitati. Ar fi necesara abordarea unor politici publice la nivel local, in domeniul infrastructurii si al serviciilor publice, nondiscriminatorii, care sa conduca la includerea sociala a constantenilor cu dizabilitati, dar si a unor practici de urbanism si de constructii care sa faciliteze accesul acestor persoane cu prioritate la serviciile publice.Din pacate, pe raza municipiului exista numeroase rampe de acces total impracticabile, la hoteluri sau firme, si in alte institutii de interes, chiar si pentru persoanele cu handicap. Este greu de crezut ca aceia care au construit aceste rampe au pornit de la ideea ca o persoana aflata intr-un scaun cu rotile ar putea "escalada" o rampa cu o inclinatie de aproape 60 de grade. Reglementarile spun ca traseul pietonal poate avea o inclinatie de 5-8 grade, iar la distanta de 10m se intrerupe rampa cu o platforma orizontala lunga de 1,5 m, dupa care se poate continua trotuarul inclinat. In ceea ce priveste rampele exterioare, inaltimea treptei trebuie sa fie de 15-16 cm, scara de acces trebuie sa fie dublata cu o rampa inclinata, iar latimea rampei sa fie de minim 1,2 m. Pardoseala trebuie sa fie antiderapanta pentru a evita alunecarile, iar rampa de acces trebuie sa fie prevazuta cu balustrada. Se spera la remedierea situatiei, mai ales ca in orasul nostru exista si totusi si exemple pozitive in ceea ce priveste accesul persoanelor cu handicap, care demonstreaza ca totusi, unora le pasa.