#ConstanțaEsteBine 5 aprilie 2023. Cu o zi înainte de luna plină. Furtună și iar furtună

În Natură, în social, în mințile și sufletele noastre. 
Energiile sunt în mișcare și transformare. 

Ce facem în aceste perioade?
Avem două soluții: 

Pentru cei curajoși și cu energie multă, se recomandă placa de surf. Ne suim peste valurile ce continuă să vină, iar și iar, le folosim să le ”călărim” și să ne deplasăm cu ele, cât de departe doresc să ne ducă. Ne menținem echilibru și ne bucurăm de oportunitate

Pentru cei mai puțin curajoși și cu ceva mai puțină energie în bateria suprarenalelor, se recomandă ancorarea într-un loc sigur, până trece furtuna. ”Locurile de ancorare” sunt locuri energetice, nu neapărat fizice. Stăm în stare de liniște interioară (știind că orice furtună trece), centrați pe o rugăciune, mantră sau afirmație de putere. 
Radiez putere oriunde sunt. 
Sunt aici și acum. 
Ne amintim că tot ce avem este momentul prezent. 
Și stând în el, ținem ochii deschiși și prezența trează. 

Orice furtună vine cu oportunități, deghizate în toate felurile. 

Vă ofer drept ancoră astăzi ultimul fragment din cartea ”Pisica lui Dalai Lama” de David Michie

”Reîntorcându-mă acasă în acea noapte, mi-am ocupat poziția obișnuită de pe pervaz. Întors de la Delhi, Dalai Lama stătea pe un scaun din apropiere și citea o carte. 
Fereastra era deschisă și, dimpreună cu aroma proaspătă de pin, părea să fie altceva în aer. O speranță în devenire. 

Privindu-l pe Sfinția Sa citind, nu mă puteam abține să nu mă gândesc, așa cum o făceam în momente meditative ca acesta, cât de norocoasă eram să fiu salvată de un om așa de uimitor. Imaginile din acea zi de pe străzile din New Delhi încă țâșneau spontant. În special acele momente fatale când eram înfășurată în ziar și viața părea să mă părăsească. 

- Foarte interesant, micul meu Leu de zăpadă, remarcă Dalai Lama după o vreme, pe când își închidea cartea și venea să mă dezmierde. Citesc despre viața lui Albert Schweitzer, care a luat premiul Nobel pentru Pace în 1952. Era o persoană plină de compasiune, foarte sinceră. Tocmai am citit că a spus: ”Uneori, lumina noastră se stinge, însă flacăra ei se reaprinde prin întâlnirea cu o altă ființă umană. Fiecare dintre noi suntem datori cu cele mai profunde mulțumiri față de cei care au reaprins această lumină interioară”. Sunt de acord cu asta, nu-i așa PSS?
Închizând ochii, am tors.”

Vă doresc tuturor o zi cât mai echilibrată și contemplativă, pe placa de surf sau la ancoră, bucurându-vă de toate oportunitățile fiecărui moment. Suntem în viață, ce minune!

Cu iubire, tuturor!


Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda