#ConstanțaEsteBine Ziua 111 – 20.04.2022. Astăzi sărbătoresc viziunea de adult

 

• Trecem astăzi printr-o altă zi numerologic puternică.

Energiile lumii ne ghidează către frecvențe de vibrație înalte, pe care le putem folosi pentru salturi de conștiență.

Lumea în care trăim este o experiență a alegerilor și liberului arbitru.

În fiecare secundă, alegem și decidem – ce păstrăm, ce eliberăm, ce ținem alături de noi și ce nu mai vrem ca parte din experiența noastră.
Cu ajutorul ochilor și a vederii, jucăm continuu rolurile pe care Stăpânii ni le încredințează de la naștere.

Așa cum vă spunea, sunt doar trei roluri în care ne poziționăm, de sute și mii de ori în cursul unei zile. O facem de la naștere, continuăm să o facem și în prezent, pentru că nu știm mai bine (nu știm că se poate altfel).

Am folosit frecvent sintagma Stăpânii lumii, pentru că am realizat că lumea în care trăiesc este condusă de instanțe și entități pe care nu le cunosc și nu știu dacă voi avea vreodată ocazia să le cunosc, în această viață. Așa mi-a venit să le spun, dar am realizat că mă mențin în viziunea de copil supus, acceptând folosirea acestei titulaturi.

Lumea nu are stăpâni. Lumea este un sistem liber și deschis, în care se desfășoară Jocul Vieții. Iar acești stăpâni nu au cum să posede lumea, pentru că ea este doar un câmp de potențial infinit, imposibil de stăpânit. Ei sunt doar Stăpânii Jocului.

Viziunea de adult asupra acestei definiții îmi aduce o stare de ușurare fizică, la simpla schimbare a direcției.

Dacă ei sunt doar Stăpânii Jocului, și eu mă strădui să înțeleg Jocul, să-i cunosc regulile și subtilitățile și să-l joc până la final sau să caut o ieșire din el (un moment de Stop Joc) înseamnă că mă poziționez ca un adult. Nu ca un copil speriat.
Stăpânii Jocului creează și folosesc doar 3 roluri pe pământ. Nu sunt foarte imaginativi, ne folosesc pe noi pentru variațiile de roluri.
Victima, Agresorul și Salvatorul sunt cele 3 roluri în care suntem distribuiți de la începutul vieții.
Începând cu familia nucleară, sediu al unor agresiuni și abuzuri uriașe.

Adesea copilul este victima, tatăl este agresorul iar mama salvatorul. Acestea sunt roluri de început în telenovele. Adesea, copilul se transformă din victimă în agresorul mamei, tatăl preia rolul de salvator și mama devine victimă. Sau mama devine agresorul tatălui, care se transformă în victimă (tatăl alcoolic, sau tatăl papă-lapte), iar copilului îi rămâne rolul de salvator (al unuia sau altuia dintre părinți).
Rolurile se extind în societate, în relațiile de muncă (muncitorul victima, patronul agresorul și bancherul/medicul/avocatul salvatorul). Sau în fiecare relație pe care o avem de-a lungul zilei (dimineață, suntem victima ceasului, care nu a sunat la timp, apoi devenim agresorii mașinii, pe care o forțăm să ajungem la serviciu, unde devenim salvatorii afacerii sau a câte unui coleg care ni se plânge de rolul lui de victimă.
Jucăm aceste roluri și cu noi înșine, în interior, în comunicarea minte corp suflet.

Mintea devine agresorul, corpul victima iar Sufletul salvatorul.

Ne auto-agresăm cu vorbe de vibrație joasă, folosim cuvinte de slăbire și dez-împuternicire (vinovăție, rușine, nemulțumire etc).
Văzută cu ochi de adult, vinovăția este o stare ce ne spune că am greșit, că am ieșit din alinierea cu armonia vieții. Când o simțim, în loc să ne agățăm de ea și să o purtăm toată viața cu noi, putem să ne asumăm responsabilitatea să corectăm greșeala, să facem lucrurile diferite și să trecem dincolo de vinovăție.

Vinovăția este inutilă dacă nu duce la creșterea responsabilității pentru propriile acțiuni și propriile decizii. Să învățăm lecția, nu să ne agățăm copilărește de propria greșeală.
Viziunea cu ochii adulți presupune redefinirea multor noțiuni în viața noastră.
Responsabilitate, nu vinovăție.

Da, fac greșeli (ele fac parte din procesul de învățare), dar învăț din ele, acționez și le corectez. Responsabilitate înseamnă abilitatea de răspuns. Nimic altceva (nu încărcarea inutilă cu sarcini care nu-mi aparțin).

Detașare, nu agățare

Din fiecare întâmplare a vieții, învăț lecția și mă eliberez de încărcătura emoțională pe care o agăț. Nu mai port cu mine kilograme de resentimente, furie sau frică. Sunt inutile. Le procesez, le diger, elimin reziduurile și pierd în greutate energetic (și fizic), pentru că este un consum inutil de energie să car lecții nedigerate în corpul meu.
Înlocuirea triunghiului dramei cu un alt Joc.
Dacă tot sunt nevoită să mai stau pe Pământ, până îmi integrez lecțiile și-mi armonizez componentele pentru a putea ieși din Joc, creez o variantă nouă de Joc, pe care să o implementez în locul celui propus de Stăpânii Jocului.
Viziunea de adult poate înlocui viziunea copilărească ”victimă-agresor-salvator” cu altă triadă (este mai ușor așa, decât să înlocuiesc complet Jocul). Pașii mici sunt cheia succesului și în dieta de detoxifiere, și în schimbarea Jocului vieții.
Vă propun trei roluri noi, pentru înlocuit vechea viziunea. Să le contemplăm și să le descriem în zilele care urmează.
Încrederea
Respectul
Iubirea.

Trei roluri de încorporat în relația cu noi înșine și în relațiile cu ceilalți, indiferent cine și ce sunt.

Am încredere în mine, în corpul pe care îl am, în Forța vieții care mă ghidează, în semne și intuiția mea, am încredere în relațiile pe care le formez, dintr-o poziție de trezire.

Mă respect, cunoscându-mi toate părțile, de întuneric și de lumină, toate puterile și slăbiciunile. Și ofer respect celorlalți și lumii, inclusiv Stăpânilor Jocului.

Învăț iubirea necondiționată. NE-condiționată. Iubirea, ca forță NEUTRĂ, care este baza țesăturii vieții. Iubirea, cea care menține viața. Nu o cunosc direct. Dar învăț despre ea, la fel cum am învățat despre celelalte roluri ale vieții.

Astăzi sărbătoresc viziunea de adult, re-definirea Jocului personal și mai ales, alte alegeri conștiente și repoziționarea adultă în cadrul Jocului oferit.
Să avem o zi profundă, echilibrată, plină de revelații și deschizătoare de inimi

Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda