#ConstantaEsteBine Ziua 81 – 22.03.2022. Astăzi sărbătoresc exagerarea

Suntem într-o altă zi de aparent echilibru, în care 22, cifra perioadei, apare repetitiv. Ni se tot amintește acest an 2022 de ”echilibru” pentru că în realitate, suntem împinși, social și subliminal, la exagerări și excese. 

Exagerarea este cuvântul cheie de ceva timp și intenționez să o sărbătoresc astăzi, pentru a o putea observa mai conștient în viața mea și în jur. 

Exagerarea este prezentă la fiecare pas, în socialul zilnic. 

Trăind într-un oraș, cu o populație urbană exagerat de mare, cu exagerat de multe blocuri și mașini, cu super-market-uri exagerat de mari și oferte de sedare/relaxare/divertisment exagerat de multe, cu un program de lucru exagerat de lung și obositor, cu angajamente sociale exagerat de frecvente, consumând hrană exagerat de multă și stând la computer / telefon / ecrane în mod exagerat – ar fi imposibil să nu realizez cât este de prezentă exagerarea în viața obișnuită. 

Marketink-ul și reclamele îmi conturează exagerat de insistent preferințele și alegerile. 

”Cumpără aia. Cumpără cealaltă. Dacă nu ai x sau y, înseamnă că nu ai succes în viață. Un om adevărat consumă totdeauna w sau z”. 
Reclamele și mesajele lor repetitive sunt peste tot. 

La fel și cuvintele cântecelor. 

Aici este o întreagă manipulare. Cântecele sunt combinații șirete între mesaje verbale repetate (asta este un refren) și o linie muzicală atractivă, astfel încât informația care trebuie să intre în creier să se agațe ca o cârlig și să nu mai plece. 

Vi s-a întâmplat să aveți în minte o linie melodică, un cântec sau să fredonați ceva și să nu vă puteți opri? Să se ruleze iar și iar, ca un disc stricat, uneori cu tot cu cuvinte, alteori doar muzica?

Există o putere uriașă a vibrațiilor sonore asupra câmpului vibrațional uman. 

Pe asta se bazează folosirea clopotelor în ritualurile religioase, a sirenelor în ritualurile sociale și a muzicii, în general, în modificarea stării interioare a oamenilor. Vedem cum la petreceri, în adunările familiale cu fond muzical, în cluburi sau la orice fel de concerte și spectacole, oamenii sunt făcuți să se poarte ca o masă amorfă ce face la fel: ”mâinile sus, cu toții! Acum strigăm într-un suflet – hey la hey bla bla” sau ”ș-altă dată, ș-altă dată, o s-o facem ...bla bla”. 

Dacă cineva mi-ar spune înainte că urmează un ritual în care voi fi transformat într-un zombie și voi face ceea ce mi se spune să fac, chiar dacă este ceva exagerat și nu m-aș comporta în acest fel în mod obișnuit, aș refuza (posibil) să particip la astfel de întruniri. 

Dar pentru că ”toată lumea o face”, și pentru că mă prinde rezonanța de grup, bio-rezonanța de care vă spuneam în urmă cu câteva zile, fac și eu ca toată lumea: devin ceea ce mi se spune să devin. 

Mi s-au dat exagerat de multe sarcini și teme când am fost la școală. Nevoia de joacă, bucuria trăirii în corp fizic, explorarea naturii în mod spontan și cu o curiozitate înnăscute au fost inhibate prin pedepse, amenințări sau manipulare. Și treptat, am fost împinsă într-o zonă de acțiuni care m-au transformat într-o dronă muncitoare a sistemelor. 

Chiar dacă am un program de muncă exagerat de lung (8 sau 10 ore pe zi, în care ofer energia mea în schimbul unor cifre), consider totul ca ”normal” pentru că toți ceilalți fac la fel. Cei care nu se comportă așa nu există în jurul meu, pentru a observa și alte modele. 

Astăzi sărbătoresc exagerarea pentru că am descoperit că trăiesc în exagerare. 

Emoțiile pe care le experimentez, de-a lungul provocărilor vieții, sunt exagerate. 


Activitățile în care mă implic sunt exagerate. 

Chiar și când vreau să mă odihnesc sau să mă relaxez, fac totul exagerat. Prea mult, prea intens. Mă strădui să mă relaxez. Pentru că nu-mi mai vine să o fac natural. 

Nu există mai nimic în viața mea care să nu fie exagerat. Este o constatare care m-a izbit și m-a făcut să-mi scutur puțin capul. Wow!

Chiar și a scrie o postare pe zi este o chestiune exagerată. 

Pentru că sunt zile în care programul nu permite, dar cumva, înghesui în el și această acțiune, pentru că în mintea mea, am făcut o ”legătură” numită intenție declarată sau promisiune. 

Sub aceste cuvinte, se ascund fel și fel de forțaje, pe care ni le auto-impunem și oferim zilnic energia noastră sistemelor sau mai nou, inteligenței artificiale. 

Astăzi sărbătoresc acest mecanism extraordinar al vieții obișnuite numit exagerare. Îi observ puterea de sucțiune, ca o tornadă. Și realizez că nu am destulă energie să mă împotrivesc. Nu pot decât să stau detașată și să observ cum acționează. 

Starea de observator de astăzi, 22 martie, îmi permite să văd mai bine tot ceea ce este. 

Să onorez, să celebrez și să constat. 

Este o minune să pot face asta. 

Să avem cu toții o zi exagerat de frumoasă și echilibrată. Cine spune că nu putem folosi exagerarea în folosul nostru, și nu doar împotriva noastră?

Cu iubire, tuturor

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda