Cultura
Julie Metz este o americancă din Brooklyn, New York, graphic designer şi scriitoare. A scris o poveste biografică care a ajuns bestseller în 2008, când a fost publicată. Faptul că a ajuns bestseller spune multe despre povestea în sine, şi anume că sunt mai mulţi oameni trădaţi pe pământul ăsta decât iubiţi aşa cum trebuie, şi, evident, vor poveşti pe care să le înţeleagă sau prin care să nu mai treacă sau de care să se vindece.
Istoria, oricât de cutremurătoare ar fi, n-are nicio relevanţă pentru milioanele de nenorociţi trădaţi în amor, sutele de milioane de infideli şi jumătate sau mai mult de planetă de dezamăgiţi. Dacă e s-o gândim la modul rece, e vorba de o tipă al cărei soţ moare, iar după câteva luni, află ceea ce ştiau deja toţi: că a înşelat-o pe tot parcursul căsniciei, nu cu una, ci cu zeci de femei, să nu mai punem la socoteală flirturile care n-au dus nicăieri. Mortul, până să crape, a avut o singură mare grijă: să nu afle nevasta, pentru că, nu-i aşa, o iubea de nu mai putea! El avea nevoie de atenţie, că era şi el un scriitor de cărţi gastronomice pe care n-a mai apucat să le termine, din cauza prea multor mailuri pe care le trimitea iubitelor sale din oraşe diferite (era mai comod aşa) şi a sexului zilnic pe care îl făcea cu vecina next door, care devenise între timp un frecvent musafir al acestui cuplu (aproape) perfect.
După ce află toate astea, bineînţeles, nu le află pe toate odată, ci treptat, chestie care duce la şocuri dese ca nişte lovituri de ciocan în moalele capului sau, dacă vreţi, ca nişte duşuri reci după mahmureală, Julie Metz îşi ia inima în dinţi şi încearcă să priceapă ce s-a întâmplat în viaţa ei (mai exact perioada cât durase căsnicia asta, până când a avut (ne)norocul să-i moară infidelul la picioare) şi s-o elibereze de minciuna şi iluziile în care trăia. Concentrată pe treburile domestice şi pe creşterea fetiţei ei, Julie n-a mai avut timp (şi undeva recunoaşte că s-a lăsat orbită) să pună cap la cap inadvertenţele din comportamentul soţului ei, cu toate că a avut destule suspiciuni şi şi-a pus întrebări când faptele scăpau de sub control. Însă a avut nevoie mai mult de linişte decât de adevăr.
Cartea descrie detaliat mecanismele unei căsnicii sub imperiul minciunii şi stările prin care Julie (autoarea şi personajul principal, desigur) trece de la nefericire la panică, de la încremenire la nedumerire, de la furie la dorinţa de a descoperi adevărul, de la dragoste la ură, de la ură la iertare şi-apoi la schimbarea totală a direcţiei.
Autoarea nu ascunde nimic din adevărurile pe care le descoperă (grea moştenire mă gândesc totuşi că-i lasă fiicei sale, care acum are 18 ani şi înţelege mai bine ce fel de tată a avut, iar el nu mai e nicăieri să se apere de furia fostei sale soţii). Ghinion, ce să zic, aşa le trebuie ăstora care mor şi mai au şi tupeul să-şi lase la vedere viaţa sentimentală.
Interesantă este determinarea cu care vrea să-şi schimbe Julie viaţa pentru că-şi dă seama că şi-a dedicat prea mulţi ani unui escroc sentimental şi apoi începe lungul periplu al întâlnirilor cu bărbaţii (nu e deloc ușor s-o iei de la capăt cu date-urile şi blind date-urile la 45 de ani).
Julie nu ne lasă însă să-i plângem de milă, fiindcă se comportă natural, aşa cum am vrea să se comporte orice femeie înşelată care află prea târziu toată povestea şi nu mai are cui să ceară socoteală decât amantelor rămase în urmă. Vine vorba la un moment dat în carte şi despre „litera stacojie” (înfierarea cât mai multor femei care fac greşeala să se încurce cu bărbaţi căsătoriţi). Ideea e interesantă, dar vă las cu Julie Metz şi povestea ei, care sper să vă ţină cât mai departe de bărbaţi însuraţi (nu e nimic fermecător la ei şi nu, nu vor divorţa pentru voi).
Perfecţiune. Însemnări despre trădare şi renaştere - Julie Metz
08 Sep, 2016 00:00
2693
Julie Metz este o americancă din Brooklyn, New York, graphic designer şi scriitoare. A scris o poveste biografică care a ajuns bestseller în 2008, când a fost publicată. Faptul că a ajuns bestseller spune multe despre povestea în sine, şi anume că sunt mai mulţi oameni trădaţi pe pământul ăsta decât iubiţi aşa cum trebuie, şi, evident, vor poveşti pe care să le înţeleagă sau prin care să nu mai treacă sau de care să se vindece.Istoria, oricât de cutremurătoare ar fi, n-are nicio relevanţă pentru milioanele de nenorociţi trădaţi în amor, sutele de milioane de infideli şi jumătate sau mai mult de planetă de dezamăgiţi. Dacă e s-o gândim la modul rece, e vorba de o tipă al cărei soţ moare, iar după câteva luni, află ceea ce ştiau deja toţi: că a înşelat-o pe tot parcursul căsniciei, nu cu una, ci cu zeci de femei, să nu mai punem la socoteală flirturile care n-au dus nicăieri. Mortul, până să crape, a avut o singură mare grijă: să nu afle nevasta, pentru că, nu-i aşa, o iubea de nu mai putea! El avea nevoie de atenţie, că era şi el un scriitor de cărţi gastronomice pe care n-a mai apucat să le termine, din cauza prea multor mailuri pe care le trimitea iubitelor sale din oraşe diferite (era mai comod aşa) şi a sexului zilnic pe care îl făcea cu vecina next door, care devenise între timp un frecvent musafir al acestui cuplu (aproape) perfect.
După ce află toate astea, bineînţeles, nu le află pe toate odată, ci treptat, chestie care duce la şocuri dese ca nişte lovituri de ciocan în moalele capului sau, dacă vreţi, ca nişte duşuri reci după mahmureală, Julie Metz îşi ia inima în dinţi şi încearcă să priceapă ce s-a întâmplat în viaţa ei (mai exact perioada cât durase căsnicia asta, până când a avut (ne)norocul să-i moară infidelul la picioare) şi s-o elibereze de minciuna şi iluziile în care trăia. Concentrată pe treburile domestice şi pe creşterea fetiţei ei, Julie n-a mai avut timp (şi undeva recunoaşte că s-a lăsat orbită) să pună cap la cap inadvertenţele din comportamentul soţului ei, cu toate că a avut destule suspiciuni şi şi-a pus întrebări când faptele scăpau de sub control. Însă a avut nevoie mai mult de linişte decât de adevăr.
Cartea descrie detaliat mecanismele unei căsnicii sub imperiul minciunii şi stările prin care Julie (autoarea şi personajul principal, desigur) trece de la nefericire la panică, de la încremenire la nedumerire, de la furie la dorinţa de a descoperi adevărul, de la dragoste la ură, de la ură la iertare şi-apoi la schimbarea totală a direcţiei.
Autoarea nu ascunde nimic din adevărurile pe care le descoperă (grea moştenire mă gândesc totuşi că-i lasă fiicei sale, care acum are 18 ani şi înţelege mai bine ce fel de tată a avut, iar el nu mai e nicăieri să se apere de furia fostei sale soţii). Ghinion, ce să zic, aşa le trebuie ăstora care mor şi mai au şi tupeul să-şi lase la vedere viaţa sentimentală.
Interesantă este determinarea cu care vrea să-şi schimbe Julie viaţa pentru că-şi dă seama că şi-a dedicat prea mulţi ani unui escroc sentimental şi apoi începe lungul periplu al întâlnirilor cu bărbaţii (nu e deloc ușor s-o iei de la capăt cu date-urile şi blind date-urile la 45 de ani).
Julie nu ne lasă însă să-i plângem de milă, fiindcă se comportă natural, aşa cum am vrea să se comporte orice femeie înşelată care află prea târziu toată povestea şi nu mai are cui să ceară socoteală decât amantelor rămase în urmă. Vine vorba la un moment dat în carte şi despre „litera stacojie” (înfierarea cât mai multor femei care fac greşeala să se încurce cu bărbaţi căsătoriţi). Ideea e interesantă, dar vă las cu Julie Metz şi povestea ei, care sper să vă ţină cât mai departe de bărbaţi însuraţi (nu e nimic fermecător la ei şi nu, nu vor divorţa pentru voi).
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
-_thumb2.jpg)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: