Personalități Constanța Ovidiu Papadima, folclorist dobrogean arestat și torturat în mai multe lagăre ale regimului comunist

 
Născut la Sinoe, județul Constanța, în ziua de 23 iunie 1909, Ovidiu Papadima a rămas în istorie ca eseist, istoric literar și folclorist român.
 
Deși era originar din Dobrogea, Papadima a terminat liceul la Târgu Mureș, la „Al. Papiu Ilarian”, fiind cel mai bun elev din clasă.
 
El a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, în perioada 1928 - 1931. După absolvire a fost profesor la mai multe licee din țară și asistent la Academia de Studii Comerciale din București. Începând cu 1937 și-a reluat studiile, făcând doctoratul în Germania. După absolvire, între 1940 - 1941, Ovidiu Papadima a ocupat postul de lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena. Pe urmă, el a devenit asistentul lui G. Călinescu la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București și, după un timp, a ocupat poziția de șef de lucrări la instituția amintită.
 
Ovidiu Papadima a devenit doctor în litere în anul 1944, cu teza „Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea”.
 
Ovidiu Papadima a debutat în postura de cronicar literar la vârsta de 23 de ani, în paginile revistei „Gândirea”, alături de Tudor Vianu. Între 1941 – 1947, a lucrat și la Revista Fundațiilor Regale, ca secretar de redacție.
 
Conform Muzeului Național al Literaturii Române, preocupările lui Ovidiu Papadima au fost istoria literară, eseistica, cronica literară și studiul folclorului. Volumele sale au reflectat aceste interese. Prima sa carte a fost publicată în 1941. Este vorba despre „O viziune românească a lumii. Studiu de folclor”. Tot pe tematica folclorului, Papadima a mai scos de sub tipar „Literatura populară română. Din istoria și poetica ei” (1968) și „Cu cât cânt, atât sunt” (1963).
 
Destinul nu i-a surâs personalității dobrogene după instaurarea comunismului în România. A fost arestat pe considerente politice fabricate și condamnat în 1952. A fost închis, pe rând, la Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă, Gherla și Jilava. În lagărul de la Poarta Albă, folcloristul a ajuns să cântărească doar 44 de kilograme. Epuizat fizic și psihic, a fost eliberat la data de 7 octombrie 1955.
 
El nu a avut dreptul să publice până în 1963, iar în 1971 a obținut reabilitarea politică.
 
După acest moment, Papadima a realizat monografii literare despre Anton Pann, Cezar Bolliac și Ion Pillat.
 
Alte titluri din opera constănțeanului sunt: „Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga” (1942), „Creatorii și lumea lor” (1943), „Poezie și cunoaștere etnică” (1944), „Scriitorii și înțelesurile vieții” (1971), „Ipostaze ale iluminismului românesc” (1975).
 
După cum menționează Muzeul Național al Literaturii Române, Ovidiu Papadima a fost distins cu premiul „Ion Heliade Rădulescu” și premiul „B.P. Hașdeu”, acordate de Academia Română.
 
Ovidiu Papadima s-a stins din viața la data de 27 mai 1996, la București.
 
Citește și:
In memoriam Ovidiu Papadima, ilustrul folclorist dobrogean persecutat și arestat de autoritățile comuniste