Robert Perco - pictorul boem al Mangaliei

"Vreau sa raman la Mangalia, ca sa imbatranesc frumos, alaturi de limba mea romaneasca"

Este deja celebru pentru stilul sau non-conformist de a se imbraca. Ferchezuit si imbracat "la patru ace", cu palarie sau cu o "tichie" stralucitoare, Karl Robert Perco, pictor celebru mai mult in Occident decat pe meleagurile unde a locuit zeci de ani, strabate mii de kilometri pentru a-si impaca iubirile de o viata - Germania, locul originilor sale, si Mangalia, orasul de unde marea i se pare cea mai frumoasa. Este cunoscut ca unul dintre cei mai renumiti pictori "marini". Asta si pentru ca a fost candva marinar, iar iubirea de o viata, marea, se regaseste pe cele mai multe dintre panzele sale. "Eu m-am nascut la Arad, acum 64 de ani, dar am ajuns la Mangalia in 1966, fiind repartizat la Marina Militara. Chiar am fost pe mare timp de un an, dar apoi am lucrat, pana in 1980, ca pictor in marina si apoi ca pictor restaurator la Muzeul Marinei din Constanta", isi aminteste Robert Perco. In 1980 a fost dat afara din Marina Militara pentru ca ambii parinti alesesera calea exilului, plecand in Germania. S-a angajat ca profesor de desen la o scoala generala din localitate. "Dupa cativa ani am vrut sa plec si eu in Germania si se pare ca Securitatea nu a avut nimic impotriva. Asa ca mi-a aprobat cererea. Insa, pe cand asteptam sa se termine toate formalitatile, am fost dat afara din invatamant si a trebuit sa supravietuiesc din fotografiat. In 1990 am trecut granita, am ajuns in Germania, unde am trecut prin patru lagare de inregistrare. In cele din urma, mi-am gasit linistea la Kaiserslautern, unde am lucrat ca scenograf". In Germania, o data cu linistea sufleteasca, a reusit sa picteze sute de panze, iar expozitiile au "curs" cu generozitate - Munchen, Koln, Berlin, Londra, Amsterdam si numai putin de cinci expozitii la Paris. A absolvit, la Darmstadt, Universitatea de Arte Frumoase, a devenit membru al Artistilor Plastici Europeni (organizatie cu sediul la Bruxelles) si a participat la redactarea a noua volume de specialitate, in limba germana.

Cel mai scump tablou - 70.000 de euro

"Am revenit la Mangalia dupa atatia ani si nu mai vreau sa plec. Mai dau cate o fuga si in Germania, cu sotia, pentru ca mi-e dor de stilul precis, ordonat, al nemtilor, de punctualitatea lor... Dar vreau sa raman la Mangalia, ca sa imbatranesc frumos, alaturi de limba mea romaneasca, pe care am iubit-o atat de mult in acesti ani de departare...", ne spune nostalgic Robert Perco. Linistea sufleteasca si-a gasit-o alaturi de cea de-a... cincea sotie, cu 30 de ani mai tanara, profesoara de sport tot in Mangalia: "Romanii, in general, sunt ceva mai conservatori in privinta casatoriilor intre soti cu varste atat de diferite. In cercul meu artistic, astfel de legaturi sunt un fapt obisnuit. Sotia mea, Ana Maria, este o campioana, atleta cunoscuta si medaliata". Lucrarile sale au subiecte din cele mai diferite, de la simple schite in creion pana la picturi de anvergura, care acum se regasesc in colectii particulare si de stat din toata lumea. Marea, porturile pe care le-a vazut, alaturi de nuduri de negrese si brazilience, peisaje si chipuri umane, subiecte abordate cu generozitate in tablourile pictorului din Mangalia. Preturile tablourilor sunt stabilite in conventie cu Uniunea Artistilor Plastici Europeni, din care face parte. Cel mai "ieftin" desen este 300 de euro, iar cel mai scump tablou realizat a fost de 70.000 de euro, creat pentru ONU.

Colectie de peste 400 de pipe

O alta realizare, de care este mandru, este seria de timbre imprimate cu 6 dintre mini-picturile sale: "UNESCO m-a rugat sa particip la o actiune de caritate pentru copiii saraci. Am pictat sase tablouri de marimea unui timbru, cu o pensula formata din... doua fire de par. A fost o munca foarte migaloasa, dar stiam ca este pentru o cauza nobila. Dupa acestea au fost imprimate doua milioane de timbre, vandute in toata lumea, banii ajungand exact la cei pe care am vrut sa ii ajut - copiii saraci", isi aminteste Perco. De altfel, o cauza la fel de nobila l-a impins sa doneze un tablou marin la Balul Fundatiei Callatis, din decembrie anul trecut. Tabloul sau a fost licitat pana la 4.000 de euro. Pe langa pictura, pasiunea de o viata o constituie... pipele. Fumator inrait de pipa, Perco are in colectia sa numai putin de 400 de pipe, una mai deosebita decat cealalta. Cum pasii l-au purtat pe tot mapamondul, el se lauda cu pipe din Turcia, Statele Unite ale Americii, din Danemarca, Congo, Spania si... Romania. "Pipele drepte sunt englezesti, cele lungi si indoite le am din Turcia, chiar din Istanbul. Una dintre cele mai vechi are peste 200 de ani si o am de la un anticar din Danemarca... Am si pipe din Africa, dar si din coceni, din America. Cea mai draga imi este cea romaneasca, din ceramica si lemn", ne spune Robert Perco.

Scris de: {autor}Mihaela MARIN{/autor}