Definiţii, asemănări. Mazăre, sultanul litoralului (Galerie foto)

Iubitor al petrecerilor, sultanul Selim al II-lea a preferat distracţia, femeile şi băutura în detrimentul conducerii imperiului

După nenumărate alte personificări, primarul Radu Mazăre a ajuns, sâmbăta trecută, Sultanul de Mamaia. Cu turbanul pe cap şi cu cadânele roindu-i în jur, primarul Constanţei s-a simţit foarte bine în pielea noului său personaj. De data aceasta cu cine s-a asemuit Radu Mazăre?

Potrivit definiţiei, sultan (sultân: „stăpânire", „stăpân") este un titlu islamic folosit în diferite epoci şi regiuni începând cu secolul al X-lea, precum India şi Imperiul Otoman. În arabă, termenul avea însemnătate de putere, autoritate, domnie şi dictatură, fiind un derivat al cuvântului masdar, care însemna putere sau autoritate. Mai târziu, ajunge să fie folosit ca titlu pentru anumiţi conducători care pretindeau autoritatea deplină, lipsa de dependenţă ori un şef mai mare în grad, care nu răspundeau guvernatorului califatului. Sultanii conduceau sultanate. Istoria modernă încă mai păstrează sultani ai anumitor state cum ar fi Brunei, Indonezia, Malaezia sau Oman.

„Am venit să mi te-nchini"

Fericiţii sultani puteau avea harem. Dar nu prin performanţele sexuale s-au evidenţiat. Cine nu a auzit de Baiazid Fulgerul, Mahomed Cuceritorul şi Soliman Magnificul?! Osman I a fost primul sultan al Imperiului Otoman şi, de la el, istoria a rămas cu mulţi războinici de seamă, recunoscuţi pentru cruzime, dar şi pentru îndârjirea în războaie. În operele poeţilor români, sultanii sunt des întâlniţi, mai ales atunci când vine vorba despre actele de voinicie ale marilor conducători ai ţării. Baiazid I, fiul lui Murad, un mare sultan al Imperiului Otoman, s-a luptat cu Ştefan cel Mare la Rovine. Evenimentul a dus la crearea uneia dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu, Scrisoarea III. Ce român nu ştie următoarele versuri?

„La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
La un semn deschisă-i calea şi se-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,

De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!".

Sinan Paşa, „răpus" la Giurgiu

Turbane precum cel al lui Mazăre purtau şi paşii, deţinători ai unui înalt titlu în sistemul politic imperial otoman, care se acorda de obicei guvernatorilor, generalilor şi altor demnitari de rang înalt. De asemenea, era folosit ca titlu onorific, în mod asemănător cu britanicul Lord. În Egiptul prerepublican, a fost unul dintre cele mai înalte titluri onorifice. Să nu-l uităm pe temutul Sinan Paşa, cel care s-a bătut cu Mihai Viteazul şi a fost înfrânt în bătălia de la Giurgiu. Un alt paşă, Hassan, este eroul uneia dintre poeziile lui George Coşbuc:

„Hassan, de mirare, e negru-pământ;

Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
Tăriile plevei".

Cum s-au luptat românii cu otomanii a uitat, probabil, Radu Mazăre, „orbit" fiind de importanţa titlului de sultan.

Este adevărat, nu toţi sultanii au fost demni de numele pe care l-au purtat. Istoria l-a reţinut, spre exemplu, pe Selim al II-lea, blondul care, ajutat de mama sa, Roxelana, a ajuns sultan al Imperiului Otoman. Iubitor al petrecerilor, Selim a preferat distracţia, femeile şi băutura în detrimentul conducerii imperiului. Cum Coranul interzicea consumul de alcool, Selim al II-lea răspundea: „Nu spune Profetul că vinul este sângele diavolului? Ei bine, eu vreau să-i beau tot sângele duşmanului...".

Oare cu care dintre aceşti sultani se aseamănă Mazăre al Constanţei?