Romania surprinsa in publicistica eminesciana

Realitatile autohtone caracteristice deceniilor opt si noua ale secolului al XIX-lea configurau o natiune inscrisa recent pe anevoiosul drum al modernizarii. Curentele ideologice fusesera trasate, dar elita politica a vremii, organizata inca in structuri proto-partinice flexibile, nu isi incheiase procesul de polarizare in jurul acestora. Aflata, de asemenea, intr-o epoca a pionieratului, si activitatea gazetareasca se desfasura in functie de unele particularitati temporale specifice. Fiecare grupare politica existenta, fie liberala, fie conservatoare, avea in mod obligatoriu o publicatie in spate, care, prin articole si comentarii subiective, partinitoare, ii sustinea activitatea. Universul publicistic devenea, astfel, dincolo de functia lui informativa definitorie, un veritabil spatiu virtual extra-parlamentar al polemicilor cu origine parlamentara. Din nefericire pentru Partidul Conservator, perioada 1876-1888, oarecum corespondenta activitatii publicistice exercitate de Mihai Eminescu, a insemnat un lung sir de guvernari liberale, un interval de timp consistent in care PNL a dominat cu autoritate scena politica autohtona. Cel mai important eveniment pe care marele poet a avut sansa sa-l analizeze din postura de ziarist a fost, fara indoiala, razboiul ruso-romano-turc din anii 1877-1878 (includem sub acest concept si evenimentele anterioare conflagratiei propriu-zise, si cele doua conferinte de pace care i-au succedat).