Editorial Ce respectăm de Bobotează, altfel nu contează

Sezonul oficial de colindat s-a încheiat. S-au dus sărbătorile de iarnă. Triste, fericite, așa cum au fost… au plecat. Masa plină, îmbelșugată, program la TV de tot râsul sau plânsul, știri vesele, oameni în stare de ebrietate triști, dar mai mare tristețe în parohii și printre colindători. Copii veniți la colindat au fost mai puțin insistenți, mai siguri pe ei că au mai mulți bani decât cei pe care îi colindă. De acum puteți da televizorul mai tare, puteți să țipați în voie. Avertizarea de cod roșu de colindători a fost stopată.
 
Însă, pericolul nu a trecut de tot. Preotul este mai greu de evitat decât colindătorii. Pentru că vine Boboteaza, iar peste tot umblă soboare de preoți să ne binecuvinteze. Trebuie să vină părintele să ne scoată necuratul din lavabil în această perioadă. Partea bună e că oamenii îl așteaptă cum o așteptau tinerii pe Lady Gaga în 2012. Vor să îi pupe mâna, să îi intre în grații și să înceapă numărătoarea de la etajul lor. Îi dai ceva după posibilități, iar apoi îl bârfești că a intrat în casă încălțat. Dar… aceea e mizerie sfântă! Dacă nu îl primiți, vă ies vorbe că „nu ați primit pe părintele”. Trebuie să marcați banul gros, că de-aia vă umple pereții cu apă sfințită, de veți fi nevoiți să mai dați o mână de lavabil. Puteți cânta împreună cu părintele. Nu îl va împiedica să își facă treaba, dar vă veți distra.
 
Boboteaza românească nu își dezminte nici anul acesta tradițiile. Se întinde masa caldă pentru preot. Cu cele mai bune bucate pe care le poate procura gospodarul. Nu mănâncă nimeni până nu vine preotul să binecuvinteze. Dacă strâmbă din nas când ia câte o lingură din fiecare farfurie, atunci va fi un an prost.
Pe faleza Constanței vor fi din nou oameni ca grămezile de rugby pentru a ajunge la aghiazmă. Jandarmii se vor simți ca într-o adevărată misiune și vor fi nevoiți să țină piept miilor de credincioși ce sunt hotărâți să fie alții rămași cu sticla goală și buza umflată.
 
Vor fi lupte dezorganizate pentru dopurile sticlelor cu apă sfințită, accesorii vitale, dar livrate separate în oferta bisericii. Drept-credincioșii vor leșina, iar IPS Teodosie nu îi va reanima, ci medicii de la Urgențe. Însă, desigur, apa procesată îi va vindeca de afecțiuni cronice instantaneu.
 
Din nou se va arunca crucea pe mare. Bineînțeles că la recuperarea crucei nu va fi înghesuială ca pe faleză. Se spune că, atunci când preotul aruncă o cuce în apă, credinciosul care o aduce înapoi (nu mai contează cum o aduce la mal: în gură, mână sau sub braț) va avea noroc tot anul. În mod straniu, preotul nu s-a aruncat niciodată după cruce și totuși are noroc. Se mai spune că dacă te arunci în apa rece, ești ferit de toate bolile. De parcă ce boli ai mai putea să iei după ce ai făcut baie la -3 grade. Cică atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies și fug pe camp. Modern ar fi să se arunce crucea în club și să fugă toți dracii în biblioteci.
 
Cică de Bobotează nu se dă nimic cu împrumut că merge rău tot anul. Cămătarii nu respectă acest obicei de aceea mulți fac pușcărie.
 
Trebuie făcute cure cu aghiazmă. Lecuiește boli trupești și sufletești. Alungă spiritele rele. În concluzie, dacă respectați tradiția, va fi minunat de Bobotează! Oamenii își vor întoarce fața spre cele sfinte și binemeritate.