Editorial Deszăpezire după metoda sovietică sau cât costă un oraş paralizat!

E o chestiune de randament, până la urmă: ce facem cu tonele de zăpadă, le mutăm sau le topim pe loc? Metoda sovietică este să muţi zăpada, metoda eficientă este s-o topeşti. Să nu mai vorbim despre combustibilul consumat ca să transporţi zăpada la 15 km în afara oraşului, apoi să vii cu camionul înapoi...

Deszăpezirea în Constanţa s-a făcut şi anul acesta prin metode învechite, ceea ce a condus la blocaje frecvente în trafic: îndepărtarea zăpezii de pe carosabil cu wolla şi depozitarea la marginea străzii sau, mai rău, pe trotuar. De acolo, constănţenii au mutat-o la loc pe stradă când şi-au deszăpezit trotuarul sau maşina. Asta a făcut ca, după o ninsoare serioasă, oraşul să fie plin de munţi de zăpadă, pe care doar razele soarelui a mai topit-o. Operatorul de salubrizare/deszăpezire a cărat-o într-un final, însă operaţiunea a fost extrem de greoaie pentru că ar fi fost nevoie de buldozere şi basculante. 
 
În ţările în care iernile sunt mult mai grele decât în România, se folosesc metode mult mai eficiente, astfel încât activitatea economică să nu fie blocată, oamenii să nu fie obligaţi să respecte îndemnurile autorităţilor care i-ar vrea ţintuiţi în case, cursurile din învăţământ să nu mai fie suspendate etc.
 
O soluţie pentru a scăpa de mormanele de zăpadă din oraş ar putea fi utilajul care topeşte zăpada, folosit intens în ţări precum Franţa, Germania, Rusia şi chiar în Statele Unite. O astfel de maşină poate transforma în apă până la 500 de metri cubi de zăpadă pe oră. În funcţie de capacitate, preţul unui astfel de utilaj începe de la 35.000 de euro şi poate să ajungă la 300.000 de euro. O nimica toată faţă de cele 335 de milioane de euro pe care cei care fac salubritatea, dar şi deszăpezirea la Constanţa le-au încasat din contractul cu municipalitatea.
 
Bani pentru maşini de topit zăpada nu s-au găsit, în schimb, s-au găsit bani şi timp berechet pentru strategii şi acţiuni de imagine ale şefilor de instituţii din Constanţa, taman în perioada în care noi, cetăţenii, ne luptam cu nămeţii. Pe măsura ce ei nu reuşeau să facă faţă provocărilor naturii, pe atât de mult îşi doreau să convingă populaţia prin comunicate şi acţiuni, unele chiar în teren, că totul este sub control şi că nu avem de ce să ne temem. Sigur, condiţia era aceeaşi: „Staţi în case!”
 
Se anunţă un nou episod de zăpadă şi viscol! Recomandat ar fi să vă înarmaţi cu răbdare, provizii alimentare şi haine groase. Instituţiile prăfuite ale statului, cu şefi la fel de prăfuiţi şi obosiţi după doar şapte luni de mandat, nu-şi vor schimba modul de abordare pentru că nu sunt decât nişte amatori în costume de domni.