Editorial Gustul dulce al copilăriei. Copilăria anilor '90

Zilele de vară se apropie cu pași repezi. 1 iunie ne aduce aminte de gustul dulce al copilăriei, acea etapă din viață plină de magie, jocuri și zâmbete.
 
Îmi amintesc cu drag de foștii colegi de școală, de micile bucurii, de bunici, de zilele de vară petrecute la țară sau în fața blocului, la oraș.
 
Cum era să copilărești în anii '90
 
Ne bucuram din lucruri simple. Cumpăram semințe la cornet de la colț de stradă, jucam elasticul, țomapan, rațele și vânătorii, ne dădeam peste cap la bara de bătut covoare și eram fericiți.
 
În loc de Facebook, aveam oracole. Niște caiete cu amintiri care erau la modă pe atunci. Era un mod de a ne cunoște mai bine și de a socializa. Toți aveam oracole pe care le dădeam de la unul la altul pentru a răspunde la întrebări de genul „De cine îți place?“,  „Care este cel mai frumos băiat din clasă?“ sau „Care este culoarea ta favorită?“. Ultimele pagini ale oracolului erau pline cu poezii, perle ale profesorilor, desene colorate și poze cu colegii. O minunăție!
 
Fetele ieșeau în fața blocului cu preșulețul și păpușile Barbie. Băieții jucau lapte gros și își etalau colecția  de  limonine. Toată lumea făcea schimb de cartonașe cu Pokemoni. Ascultam Andre, Asia, 3 Sud Est sau Animal X la walkman sau la casetofon.
 
Nu stăteam toată ziua cu nasul în calculator pentru că cei mai mulți dintre noi nu aveau calculatoare. În schimb, ne jucam Tetris sau Super Mario și împușcam rațe pe televizor.
 
Aveam telefon fix și pager. Mestecam gumă Turbo, mâncam eugenii și pufarine și ne răcoream cu suc de la TEC. Aveam julituri în genunchi și zâmbete largi.
 
Uneori simțim că timpul a trecut prea repede și nici nu ne-am dat seama când am ajuns oameni mari. Unii regretă copilăria, alții anii de liceu, spunând că acelea sunt cele mai frumoase amintiri. 
 
Eu cred că fiecare perioadă a vieții are farmecul ei. 
 
Dacă ar exista o mașină a timpului, dacă aș avea  posibilitatea să mă întorc în orice perioadă a vieții și să o iau de la capăt, aș vrea să rămân aici și acum. Pentru că mă bucur de (alte) lucruri mici în fiecare zi, mai ceva ca un copil. Pentru că apreciez prezența oamenilor dragi din jurul meu mai mult ca oricând. Pentru că mi-am păstrat zâmbetul larg, curiozitatea, pofta de viață. Pentru că îi am lângă mine pe mama și pe tata și mă pot simți în continuare copil în preajma lor.
 
Nu uitați niciodată să vă bucurați de prezent și să hrăniți copilul din voi!