Editorial Haideți să punem mâna pe carte, înainte să ne afișăm incultura pe rețelele de socializare virtuală!

 
Se spune că este important să ne știm trecutul, pentru a ști și unde putem ajunge.
 
Eu sunt de părere că este important să ne știm trecutul și istoria, pentru a ști cine suntem, în primul rând.
 
Războiul ce se desfășoară de aproape o lună nu (suficient de) departe de casele noastre, bombardamentele ce au făcut zeci de mii de oameni să-și părăsească locuințele și să-și lase în spate viețile, așa cum le cunoșteau până atunci ar trebui, cred eu, să ne facă să ne (re)citim istoria, cel puțin pe cea de la Primul Război Mondial până în prezent.
 
Am văzut, cu această ocazie, pe rețelele de socializare virtuală tot felul de păreri despre acest război, tot felul de explicații despre intențiile părților implicate în conflict, tot felul de luări de poziție în legătură cu atitudinea pe care noi, românii și România, ar trebui să o avem în această încordare a nervilor, de o parte și de alta, cu victime nevinovate – ca orice război.
 
Și mereu, mereu, îmi vine în cap această idee – că trebuie să ne știm trecutul și istoria, pentru a ști cine suntem, pentru a nu ne lăsa manipulați de unii sau de alții, pentru a ști ce se poate întâmpla atunci când un regim totalitar este impus cu forța unui stat – așa cum a fost cazul României de după Al Doilea Război Mondial.
 
Trebuie să știm trecutul pentru a ști exact „cât de nostalgici“ ne putem permite să fim în legătură cu anumite regimuri, pentru a ști cărora fapte le ducem lipsa, involuntar, când spunem că „înainte era mai bine“.
 
Firește, mă duc cu gândul prea departe, dar nu am cum să nu o fac atunci când, așa cum am spus mai sus, văd luări de poziție foarte ferme, pline de convingerea autorilor că nu au cum să greșească în această privință.
 
Și nu mă pot opri să mă gândesc că dacă toți ne-am cunoaște propria istorie un pic mai bine, nu am mai avea excese nici într-un sens, nici în celălalt.
 
Singurul îndemn ce mă urmărește în aceste zile, dincolo de rugăciunile pentru pace, este ca toți să punem mâna pe carte, cum s-ar spune, înainte să ne afișăm incultura pe rețelele de socializare virtuale.
 
Citește și
Scopul şi efectele regimului totalitar comunist în România