22 Dec, 2008 02:23
1344
Cecilia ZAREA
În urmă cu câteva săptămâni, „cazul Feri
Predescu" a debutat în presă. Aş prefera să-l numesc „incident", însă, pe măsură
ce timpul trece şi evenimentele se succed cu repeziciune, am tot mai mult
convingerea că soluţia nu a fost una arbitrară, ci dictată de necesităţi
machiavelice, pe sistemul „scopul scuză mijloacele". Dar care să fi fost
scopul?
De la bun început, cei care au abordat subiectul au atras atenţia asupra
creării unui precedent foarte periculos, prin condamnarea unui jurnalist pentru
delict de opinie. În ceea ce mă priveşte, eu am fost de părere că, prin decizia
Curţii de Apel Constanţa, s-au pus bazele limbajului trunchiat intitulat
„Nouvorba" ("Newspeak"), descris în toată „splendoarea" sa autoritară şi
represivă în romanul „O mie nouă sute optzeci şi patru", de George Orwell.
Sinceră să fiu, preţ de câteva momente, am avut nesiguranţa afirmaţiilor mele şi
m-am temut că aş putea exagera. În scurt timp, temerile mi-au fost spulberate,
iar adevărul spuselor mele m-a lovit din plin. De curând, am avut reconfirmarea
acestei realităţi. În urmă cu câteva zile, am publicat un articol referitor la
suspiciunile pe care un anumit judecător le-a ridicat de-a lungul timpului prin
deciziile sale mai degrabă controversate. Departe de a fi o vendetă personală,
am exprimat în respectivul material de presă temerile părţilor implicate în
noul proces pe care distinsul magistrat trebuia să-l judece. A doua zi, am
primit un telefon de la un coleg de breaslă al persoanei în discuţie, prin care
mi s-a reproşat redactarea respectivului articol. Aceasta nu ar fi fost o
problemă în sine. Este absolut firesc să mi se reproşeze diverse aspecte ale
relatărilor mele. Totuşi, acoperind reproşurile făcute la telefon sub umbrela
unei „atenţionări", schimbate apoi cu cea a unui „semnal de alarmă"
(„atenţionare" suna, poate, prea dur), mi s-a spus „poate nu vrei să ajungi şi
tu ca şi colega ta" (referire la cazul Feri Predescu), vocea de la telefon
adăugând, totodată, că „răspunderea materială durează trei ani". Să o iau ca pe
o ameninţare? A, nu. Ca pe un semnal de alarmă, nu-i aşa? Că doar suntem în
anul de graţie 2008, iar cenzura a fost interzisă de lege, în timp ce
libertatea presei şi cea de exprimare se bucură de protecţia autorităţilor în
drept. Personal, încep să mă îndoiesc tot mai mult de aceste adevăruri la
Constanţa. Din punctul meu de vedere, aici, judecătorii par să se transforme, încet-încet,
în corespondentul Poliţiei Gândirii. Iar peste toate, Fratele cel Mare veghează
liniştit.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
21 Dec, 2008 23:40
ce titlu de 3 lei, lung cat gara de nord