Mamaia - un internat in care stingerea se da prea devreme

Ne apropiem cu paşi repezi de mijlocul sezonului estival şi, dacă vreţi, de finalul lui, asta pentru că nu ţine mai mult de trei luni, cu totul. Cu toate acestea, Mamaia numai a staţiune turistică nu arată.

Am dat o tură prin această destinaţie turistică, aşa zisă perlă a litoralului românesc, şi nu m-a surprins mai nimic în mod plăcut. În plus, pe la ora 21.00, nici măcar becurile de iluminat public nu ardeau. Criză-criză, dar să laşi pe întuneric ditamai staţiunea, chiar şi pentru câteva zeci de minute, până se întunecă de-a binelea, mi se pare nefiresc. Aveai impresia că te afli într-un oraş părăsit, nicidecum într-o destinaţie turistică, care, culmea, mai are şi pretenţia de a-şi atrage muşterii din străinătate. Într-un cuvânt: urât. Poate sunt subiectivă, şi nu văd Mamaia ca pe o oază de vacanţă pentru că locuiesc în Constanţa, cine ştie. Dar oare ce impresie le lasă turiştilor, o plimbare pe întuneric?

Satul de vacanţă pe care îl ştim de când eram mici, arată jalnic. Este un adevărat bâlci, din care ieşi şi mai obosit decât ai intrat. L-am văzut în trecere. Este plin de tiribombe, care mai de care mai rotitoare şi mai ameţitoare, majoritatea vechi de când lumea, plin de fel şi fel de mirosuri (nu îmbietoare) şi de fel şi fel de zgomote, care îţi fac capul coviltir. Din fiecare carusel este musai să urle o altă melodie, chiar dacă utilajele de distracţie sunt una lângă alta. Rezultatul: un vacarm de care vrei să te îndepărtezi cât mai repede. Atmosfera este de un kitsch iritant, de la un capăt la altul, iar sentimentul nu este nicidecum unul de relaxare, de distracţie, aşa cum se vrea, din contră.

Să mai amintesc de faptul că pe spaţiul verde al staţiunii, cel care a mai rămas, au apărut noi şi noi construcţii? Cred că multe dintre imobilele care existau deja suferă de obezitate, altfel nu-mi explic cum de, dintr-un mic restaurant, pe malul lacului Siutghiol, un afacerist de renume din Constanţa, a reuşit să-şi ridice o clădire gigantică, peste spaţiul verde împrejmuitor. Un alt bloc de locuinţe de vacanţă se construieşte fix în spatele parcului de distracţii, desigur tot pe spaţiul verde. Şi exemplele pot continua. Mamaia începe să arate, cum spunea şi Elena Udrea, ca un cartier aglomerat al Constanţei, plin de beton cât vezi cu ochii - un şantier de construcţii perpetuu, unde se găsesc noi şi noi palme de spaţiu verde, pe care se construiesc unităţi de cazare. E adevărat, este nevoie şi de spaţii de odihnă, dar transformăm Mamaia într-un internat gigantic? Cum rămâne cu zonele pentru distracţie, cu obiectivele de petrecere a timpului liber. În afară de terasele obişnuite şi de sinistrul sat de vacanţă, nu prea mai ai unde să-ţi petreci serile. Mamaia e o staţiune compactă, în care se doarme, se mănâncă şi cam atât. Un fel de vagon restaurant.