Podul de la Agigea - panică, balamuc şi rute ocolitoare

Parte integrantă a Uniunii Europene de mai bine de şase ani, membră NATO şi cu speranţe mari de a fi primită inclusiv în spaţiul Schengen, iubita noastră ţară pare să fie pe cai mari. Ar spune unii. Pe una dintre cabaline se „află” şi Constanţa, însă armăsarul pare că s-a speriat şi nu vrea să mai urmeze calea progresului din cauza unui „ciot”: podul de la Agigea.
 
Cum se face că în 2013, în secolul vitezei, al descoperirilor de orice natură, noi avem o singură cale de acces direct spre oraşele şi staţiunile din sudul Constanţei?! Şi aceea şubredă şi, în curând, închisă! Podul de la Agigea a ţinut primele pagini ale cotidienelor şi a deschis jurnalele de ştiri şi anul trecut, pe vremea când programul de închidere a podului era de dimineaţă până după-amiază, traficul rutier reluându-se după ora 16.00. La momentul respectiv, oamenii care locuiesc, lucrează sau vin la şcoală din Eforie, Mangalia, Topraisar sau din restul localităţilor din această zonă erau indignaţi de orele de pauză ale podului, care le paralizau activitatea şi le dădeau programul peste cap. Context în care, gândiţi-vă ce se va întâmpla dacă podul va fi închis complet (nu doar în anumite intervale orare) de la 1 octombrie, pentru două luni. Înţeleg că este nevoie de lucrări de refacere la pod. La un an de la balamucul podului închis avem aceeaşi problemă: oprim trecerea, iar alternativa pentru a ajunge de partea cealaltă a Canalului Dunăre - Marea Neagră rămâne pe la Murfatlar. Aşa cum spuneam la început, şi noi, românii, trăim în secolul vitezei şi al descoperirilor IT de orice fel. Avem tablete şi I-Phone-uri, avem I-pad-uri şi I-pod-uri... Şi ne împiedicăm la poduri. Nu la toate, ce-i drept. La unul singur. Podul de la Agigea.