Unul dintre condamnatii din dosarul Tigareta II cere revizuirea sentintei de 12 ani de detentie

Instanta suprema va incepe, in 19 noiembrie, dezbaterile in procesul in care Dumitru Popescu - condamnat in dosarul Tigareta II - solicita revizuirea hotararii prin care a fost condamnat la 12 ani de detentie, cererea sa survenind unei hotarari favorabile a Curtii Europene de la Strasbourg. Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a constatat, in 26 aprilie, incalcarea de catre autoritatile romane a articolelor 3 si 8 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, in cazul lui Popescu. "Consecintele grave ale acestor incalcari nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate", se arata in solicitarea inaintata de Dumitru Popescu magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ). Solicitarea de revizuire este motivata pe constatarile CEDO referitoare la "imprejurarea ca infractiunea de contrabanda cu tigari nu figura, la acel moment, in articolul 3 al Legii 51/1991 printre infractiunile care constituiau o amenintare la adresa sigurantei nationale si care justificau interceptarea convorbirilor telefonice", se arata in cererea adresata ICCJ. Un alt argument este acela ca, potrivit CEDO, nu a reiesit din dovezile din dosar daca autorizatia emisa de procuror permitea ascultarea convorbirilor sau daca acele interceptari au fost efectuate intamplator. Alte constatari ale CEDO, luate in considerare in cererea de revizuire, se refera la faptul ca "procurorii romani care actionau in calitate de magistrati ai Ministerului Public nu respectau cerinta de a fi independenti in raport cu Executivul" si ca "legislatia romana la acel moment nu prevedea ca autorizatia procurorului care a purces la interceptarea convorbirilor telefonice sa fie supusa unui control prealabil din partea unui judecator sau a unei autoritati independente". Dumitru Popescu isi motiveaza cererea de revizuire si prin alte argumente legate de faptul ca nu a beneficiat de un control "a posteriori" a interceptarii convorbirilor si ca instantele sesizate cu judecarea cauzei penale nu au verificat autorizatia emisa de catre procurori, ci s-au limitat la a verifica respectarea conditiilor formale in ceea ce priveste interceptarea, procesele-verbale si transcrierile convorbirilor telefonice. "Utilizarea acestor inregistrari ale convorbirilor mele telefonice ca mijloc esential de proba in acuzare a permis jurisdictiilor nationale sa pronunte o hotarare gresita de condamnare a mea. Jurisdictiile nationale si-au fundamentat solutiile de condamnare a mea pe transcrieri fragmentare ale convorbirilor mele telefonice, fara sa examineze legalitatea lor in baza dreptului intern, dar mai ales a Conventiei", se arata in cererea de revizuire adresata de Dumitru Popescu intantei supreme. Astfel, Dumitru Popescu cere desfiintarea hotararii de condamnare dispusa de Curtea Suprema de Justitie in 2001 si rejudecarea de catre Tribunalul Militar Teritorial, "deoarece este necesara administrarea de probe pentru stabilirea temeiniciei acuzatiilor penale aduse". Totodata, Dumitriu Popescu solicita efectuarea unei expertize tehnice "din moment ce exista indoiala asupra veridicitatii si fiabilitatii inregistrarilor facute", expertiza ce ar urma s fie efectuata de Institutul national de expertiza criminalistica ce functioneaza sub autoritatea Ministerului Justitiei. In subsidiar, in situatia in care revizuirea nu ar fi acceptata, Dumitru Popescu solicita "desfiintarea in parte a hotararii de condamnare sub aspectul drepturilor incalcate si, rejudecand cauza prin inlaturarea transcrierilor convorbirilor telefonice ca mijloc principal de proba obtinut ilegal, sa se coboare pedeapsa aplicata". Afacera Tigareta II, unul din cele mai importante scandaluri de coruptie, a fost semnalata de mass-media in 23 aprilie 1998, cind, in doua cotidiane centrale, au fost publicate informatii, oferite de o sursa anonima, conform careia, in seara de 16 aprilie 1998, pe Aeroportul Otopeni, dintr-un avion IL 76, au fost descarcate 3.000 de baxuri de tigari de contrabanda. In articole aparea numele colonelului SPP Gheorghe Trutulescu. In urma cercetarilor Parchetului Curtii Militare de Apel, procurorii au stabilit ca oamenii de legatura in aceasta afacere erau Jamal Al Atm, Gabriel Negoescu, Gheorghe Trutulescu, Ioan Suciu si Dumitru Popescu. Acestora li s-au alaturat amici sau cunostinte, pentru a descarca, transporta, depozita si comercializa marfa. Profitul persoanelor importante din retea ar fi fost de aproximativ cite 15 dolari pentru un bax de tigari. In cazul tigarilor Assos, valoarea la care se calcula atunci obligatiile fiscale, in vama, era de 100 de dolari pentru un bax. Intrucit contrabanda cu tigari presupunea trecerea acestora prin punctele vamale, precum si deplasarea acestora prin Romania, pina la depozite, respectiv beneficiari, in afacere au fost atrase, in timp, si cadre militare care permiteau intrarea in tara a marfii cu documente false sau fara documente, precum si prin alte locuri decit cele legale. Pentru ca exista pericolul "expunerii" transportului, in retea au fost atrasi militari care sa asigure protectie acestuia. In baza acestei strategii au fost angrenati in afacerile de contrabanda colonelul SPP Gheorghe Trutulescu, loctiitorul comandantului Serviciului de Asigurare Misiuni din cadrul Serviciului de Protectie si Paza, comandorul Ioan Suciu, comandantul Aeroportului Militar Otopeni, Dumitru Popescu, administratorul societatii de brokeraj aerian "Quick Aeroservice", Valentin Vasilescu, adjunctul comandantului Aeroportului International Otopeni, si Sorin Rosca, inspector de specialitate in cadrul Serviciului Relatii Internationale si Drepturi Trafic de la Autoritatea Aeronautica Civila. 19 persoane au fost condamnate in acest caz.