Punct fix

Maxie Dunnamne povesteşte despre anii de studenţie ai lui Lloyd C. Douglas, autor al numeroase romane printre care Roba (The Robe),când acesta locuia într-o pensiune. La parter locuia un fost profesor de muzică, ieşit la pensie, invalid, care nu putea astfel să iasă din casă. Douglas zicea că aveau un fel de ritual în fiecare dimineaţă. Coborând pe scări până la apartamentul bătrânului, deschidea uşa şi-l întreba: „Ei, ai vreo veste bună?"Atunci bătrânul lua diapazonul, îl lovea uşor de marginea scaunului cu rotile şi zicea: „Auzi, ăsta este „la"! A fost „la" ieri! Va fi „la" şi mâine şi mii de ani de acum încolo va fi tot „la"!

Bătrânul descoperise un lucru pe care se putea baza, o realitate constantă a vieţii sale „un punct fix într-o lume dinamică." Intr-o lume haotica, in continua schimbare nu putem supravietui daca nu descoperim un "punct fix" de care sa "agatam" sperantele si idealurile noastre.