„Terente avea veleitatile unui politician, fie el si din zilele noastre" (galerie foto)

Terente, „regele bălţilor" - personaj fascinant, actor principal al materialelor de presă din anii '20, o poveste. Jurnalistul Constantin Cumpănă îl zugrăveşte pe Terente în cele două volume aşa cum a rămas în filele istoriei, în arhive şi în paginile îngălbenite ale publicaţiilor vremii. Lansarea cărţii dedicate „regelui bălţilor" va avea loc pe 1 octombrie 2009, de la ora 16.30, în aula Bibliotecii Judeţene Ioan N. Roman.

După tragedii navale, aţi ajuns la „capitolul" Terente. De unde interesul pentru „regele bălţilor"?

Da, aveţi dreptate. După „Tragedia navei «Independenţa», „Catastrofa navei «Unirea»" şi „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»", am schimbat brusc registrul tematic şi abordez un subiect cu totul şi cu totul diferit, cel al brigandului Terente sau „regele bălţilor", cum ironic l-a numit presa interbelică. A fost supranumit aşa de cotidianul „Curierul" din Brăila, din 22 iunie 1924, dar prima consemnare despre una dintre faptele sale, fără a i se aminti numele, este făcută în cotidianul constănţean „Dacia", din 30 ianuarie 1924, atunci când apare o ştire despre împuşcarea mortală a şefului de post din comuna Carcaliu, judeţul Tulcea, localitatea natală a lui Ştefan Vasile, zis Terente. Ulterior se va dovedi că această faptă a fost comisă de banda lui Terente, fără să se afle vreodată cine a apăsat pe trăgaci. În documentele oficiale, numele lui Terente apare în „Buletinul de informaţie" nr. 6132 din 9 mai 1924 al Companiei de jandarmi Tulcea, iar în presă apare consemnat, pentru prima dată în România, tot în cotidianul constănţean „Dacia", dar din 14 mai 1924, după ce Terente şi complicii săi au comis o tâlhărie pe şoseaua Cerna - Măcin.

V-aţi documentat o perioadă lungă de timp. Ce aţi învăţat despre presa acelor timpuri şi despre cum se crea pe atunci personajul?

Documentarea pentru acest caz a durat aproape doi ani şi am făcut-o în arhivele bibliotecilor din Constanţa, Brăila, Tulcea şi Galaţi, dar şi în cea a Academiei Române, precum şi în Arhivele Statului din Brăila şi Tulcea şi în cea militară de la Piteşti. De asemenea, am efectuat câteva deplasări în comuna Carcaliu, locul unde Terente s-a născut şi, parţial, a acţionat.

Spaţiul este prea restrâns pentru a aborda felul în care se făcea presă în urmă cu peste 80 de ani şi cum se face în prezent. Există mari diferenţe, dar şi asemănări. Diferenţele ar consta nu numai în particularităţile de scriere, normele ortografice ale vremii, topica limbii române, stilul redactării, acurateţea, concizia etc, dar şi în mijloacele şi posibilităţile de deplasare, comunicare şi documentare ale reporterilor, precum şi în tehnologia de tipărire, calitatea hârtiei, a fotografiilor etc... În privinţa asemănărilor: se utiliza cu predilecţie ştirea de senzaţie, în special, dar şi reportajul, mai puţin ancheta şi investigaţia. Ca şi în zilele noastre...

-A fost Terente un personaj creat de presă, asemenea celor din timpurile noastre?

Studiind presa din acea epocă, pot să afirm că Ştefan Vasile, zis Terente, a avut şi şansa de a exista parcă acolo unde şi când trebuia, căci el a comis numeroase fapte de senzaţie, care au înspăimântat, dar au şi umplut de admiraţie pe unii dintre contemporanii săi. Desigur, rolul presei a fost esenţial în publicitatea acestor fapte, ele fiind remarcate de ziare şi făcute cunoscute opiniei publice din România şi din străinătate. Astfel, Terente a trecut repede de la anonimat la notorietate, făcând ca vânzătorii ambulanţi de ziare să urle pe străzi: „Ediţie specială, ediţie specială! A evadat Terente! Terente, senzaţii, violenţe!". Este paradoxal că, deşi au fost contemporani cu Terente, mulţi alţi bandiţi din România acelor timpuri, care comiteau fapte cel puţin la fel de spectaculoase ca ale lui Terente, nu s-au bucurat de atâta atenţie din partea presei vremii. Asta a fost şansa lui, poate de aceea a rezistat trecerii timpului şi a ajuns până în zilele noastre, devenind un personaj legendar... Deci, Ştefan Vasile l-a creat pe Terente, iar Terente a fost „susţinut" de presa vremii.

Cărui actor al scenei publice actuale i se aseamănă, ca tipologie, Terente?

Sunt destui, vă rog să nu îmi cereţi să dau nume. Vorba aceea: cititorii dumneavostră „sunt mai inteligenţi decât ai lor", deci îi ştiu prea bine.

Fără doar şi poate, a fost un creator de subiecte de presă. Ar fi avut veleităţi de politician al timpurilor noastre?

Terente nu a fost numai un creator de subiecte pentru ziare, ci şi un avid consumator de presă. Atunci când a fost capturat, sâmbătă, 4 iunie 1927, în jurul orei 17.00, în barca lui au fost găsite câteva exemplare ale ziarelor brăilene „Curierul" şi „Cuvântul" din 3 iunie acelaşi an. Citind presa locală, Terente se amuza copios despre unele aberaţii scrise despre el dar, ceea ce era foarte important pentru libertatea şi acţiunile lui, se punea la curent cu tot ceea ce se scria despre stadiul urmăririi sale şi intenţiile autorităţilor...

În cele din urmă, exasperate de eşecul acţiunilor cu urmărirea şi prinderea banditului, autorităţile locale din Brăila au fost nevoite să recurgă la o măsură aberantă: instituirea cenzurii ziarelor, ceea ce a provocat proteste vehemente din partea conducerilor publicaţiilor, inclusiv acţionarea în instanţă a prefectului de Brăila...

Având în vedere inteligenţa sa nativă, duplicitatea, tupeul dus până la obrăznicie, viclenia, cinismul, dar şi alte calităţi şi defecte, cu siguranţă că Terente avea veleităţile unui politician, fie el şi din zilele noastre. S-a pus de multe ori întrebarea dacă Terente a fost sau nu un haiduc, adică dacă se înscrie în definiţia clasică a genului: să ia de la bogaţi şi să dea la săraci. Ei bine, Terente a fost câte puţin din fiecare: şi hoţ, şi tâlhar, şi criminal, şi răpitor (de fete), şi haiduc. Cât despre unii politicieni ai noştri din ultimii 20 de ani... Cititorul acestui interviu este cât se poate de inteligent ca să-i fi aflat deja şi să-i încadreze la fiecare faptă.

Care este procentul de poveste, de folclor, de invenţie, în povestea „regelui bălţilor"?

Terente a fost şi rămâne un personaj controversat şi pentru faptul că nu au fost cunoscute foarte multe detalii despre viaţa lui. El a acţionat în bălţile Brăilei, în perioada mai - iulie 1924, apoi a lipsit din ţară şi a revenit în aprilie 1927, fiind capturat şi ucis în luna iunie din acelaş an. Ei bine, în toată această perioadă, el nu s-a întâlnit niciodată cu urmăritorii săi. În plus, multe dintre faptele unor contemporani ai săi au fost puse în seama sa, iar acolo unde ziariştii nu obţineau informaţii certe, apelau la imaginaţie, zvonuri şi/sau surse îndoielnice sau neverificate. Astfel, au fost puse în circulaţie informaţii aberante, precum cea potrivit căreia Terente deţine o armată întreagă şi va asedia capitala României, ştirea fiind preluată şi de unele ziale străine! Tot aşa au apărut multe şi diverse legende atât despre capacităţile şi posibilităţile sale (uneori era semnalat în mai multe locuri în acelaşi timp sau scăpa de urmăritori stând sub apă şi respirând printr-o tulpină de trestie!), cât şi despre faptele comise.

Ne place sau nu, Terente a fost şi va rămâne un personaj din mitologia naţională, o figură, o emblemă sau un brand, un individ care a marcat o epocă şi a răzbit prin timp până în zilele noastre, evadat parcă din generaţia acelor vremuri şi, sunt convins, va rămâne în istorie fie chiar şi cu faptele sale reprobabile.