Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2012- „Cartea verde pentru Canada“ de Iuliana Velicu, clasa a XI-a D

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Iuliana Velicu, clasa a XI-a D, publicat în numărul 2 din anul I al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Cu ceva timp în urmă, am aflat de la doamna profesoară de biologie Doina Munteanu că va avea loc o înfrăţire între colegiul nostru şi un colegiu din Canada. Am dorit să ştiu mai multe despre acest subiect, aşa că am rugat-o pe doamna profesoară să-mi acorde un interviu. 

Iuliana Velicu: Doamna profesoară, pentru că dumneavoastră aţi iniţiat acest proiect şi pentru că aţi făcut parte din comitetul de profesori desemnat de conducerea liceului să meargă la Montreal, vă întreb: Cum a început totul? 

Prof. Doina Munteanu: Ideea acestui proiect mi-a venit în momentul în care urmăream la televizor un film documentar despre colegul meu din facultate, domnul Vania Atudorei, în care era prezentată, printre diversele şi multiplele sale realizări, şi înfrăţirea unui colegiu din Botoşani, oraşul lui natal, cu unul din Canada. Atunci m-am gândit că o astfel de înfrăţire ar fi benefică pentru colegiul nostru şi l-am contactat pe colegul meu, spunându-i că sunt profesoară la cel mai tare liceu din Constanţa şi că aş dori să ne ajute să ne putem înfrăţi cu un colegiu similar din Canada. Răspunsul a fost prompt, iar în maximum o lună, când a avut drum în ţară, ne-a vizitat şi ne-a adus un document iniţial din care reieşea intenţia Colegiului «Vanier» de a face demersuri în acest sens. Era în luna octombrie 2009. 

I.V.: Şi totuşi, proiectul a luat fiinţă tocmai în 2012. De ce? 
Prof. D.M.: În primul rând, am considerat că nu este diplomatic să ne invitam noi la ei şi i-am invitat pe ei să ne viziteze mai întâi, dar au intervenit diverse bariere: de timp, de spaţiu şi chiar de bani. Ba, mai mult, în 2010, colegiul nostru nu s-a gândit să reînnoiască chemarea în România, iar ei au crezut că ne-am răzgândit. Din fericire, însă, eu am perseverat şi am reînnoit invitaţia. Directorul lor general, care iubeşte şi apreciază foarte mult România, a desemnat un profesor de naţionalitate română să ne contacteze şi împreună am 19 elaborat proiectul de înfrăţire, pe care ei l-au depus la comisia lor. În mai 2012, o comisie de la Colegiul «Vanier» a fost desemnată să ne viziteze. 
În perioada 25 mai – 6 iunie, dl. prof. Gabriel Bulgărea ne-a vizitat, a văzut toate diplomele şi medaliile noastre, ţinând permanent legătura cu colegii lui, pe care îi informa despre toate posibilităţile de colaborare cu noi. Au fost foarte încântaţi de tot ce au văzut şi auzit despre noi, aşa că ne-au invitat în Canada să realizăm, oficial, înfrăţirea. Am plecat eu, domnul director Vasile Nicoară şi domnul profesor Ion Băraru, despre care au auzit că se ocupă cu proiecte pentru NASA şi cu Centrul de Cercetare al colegiului nostru şi pe care au dorit să-l cunoască. 

Între timp, în urma discuţiilor din Montreal şi tot datorită iniţiativei colegului meu, Vania, s-a convenit o înfrăţire în trei, adică, pe lângă Colegiul de limbă engleză «Vanier» şi Colegiul «Mircea», a intrat şi Colegiul de limbă franceză «Gerald-Godin». Este o înfrăţire unică în Canada şi foarte agreată de comunitatea montrealeză, care este încântată ca două colegii diferite ca limbă de comunicare să colaboreze în acest mod. 

I.V.: Aţi spus puţin mai devreme că o astfel de înfrăţire ar fi benefică pentru noi. În ce sens? 
Prof. D.M.: De la început am prevăzut în această înfrăţire o deschidere imensă pentru colegiul nostru, în general, şi o oportunitate pentru profesori şi elevi, pentru cunoaştere, pentru schimb de experienţă. Când am ajuns acolo şi am văzut toate dotările, toate laboratoarele, de la ambele colegii, capacitatea pe care o are colegiul «Vanier» (cam de 6 ori mai mare decât a colegiului nostru), m-am gândit imediat la binele nostru, de fapt al vostru, la toate proiectele pe care le puteţi avea în parteneriat cu elevii de acolo. De asemenea, faptul că vă veţi putea exersa limba franceză şi limba engleză, dar şi faptul că veţi călători pe un alt continent, mi s-au părut, iarăşi, captivante. Vor exista, desigur, şi schimburi de experienţă între profesori, lucru care va fi benefic pentru toată lumea. Pot fi organizate competiţii on-line pe teme diferite: creaţii literare în limbile engleză şi franceză, concursuri de robotică, Festivalul Internaţional de Teatru etc. 
Am întrezărit chiar şi oportunitatea de a primi diverse dotări pentru laboratoarele de fizică, chimie, biologie etc. Eu chiar am primit pentru laboratorul de biologie un manual de Neil Campbell, de care avem nevoie pentru pregătirea elevilor olimpici de nivel internaţional şi care este destul de greu de achiziţionat. 
I.V.: Doamnă profesoară, îmi puteţi da mai multe informaţii despre cum a decurs vizita la cele două colegii, despre cum v-au primit acolo? 
Prof. D.M.: Da. Am fost planificaţi să vizităm mai întâi Colegiul «Vanier», unde am fost primiţi cu multă caldură. Am avut ocazia să vedem ce dotări speciale au şi să cunoaştem alţi doi profesori români care predau acolo. În a doua parte a şederii noastre în Montreal, am fost programaţi să vizităm şi cel de-al doilea colegiu, «Gérald-Godin», unde predă chiar colegul meu şi unde am întâlnit o altă comunitate de români stabiliţi acolo, ce doresc să înveţe limba. Primirea de care am avut parte în ambele colegii a fost una demnă de un şef de stat. Covorul roşu, baloanele în culorile tricolorului, pliantele cu programul în limba română şi o poezie recitată în limba română chiar m-au emoţionat! 
I.V.: Acum, o întrebare puţin altfel… Ce aţi mâncat în Canada? V-aţi gătit singuri sau aţi avut mesele asigurate la un restaurant? Dacă v-aţi gătit, aţi făcut-o în stil tradiţional românesc? 
Prof. D.M. (râde): În primul rând, la început am fost derutaţi de diferenţa de fus orar şi nu prea am avut poftă de mâncare… Apoi, deoarece am stat într-un apartament complet dotat, ne-am gătit singuri: în fiecare dimineaţă, micul dejun, cina din prima zi şi prânzul din ultima zi. În rest, am fost invitaţi şi am avut ocazia să mâncăm tradiţional quebeqoise! Am fost chiar impresionaţi de faptul că erau multe restaurante în care erai acceptat cu vinul de acasă! La noi, doar dacă eşti prieten cu şeful de local poţi să faci asta! Mi se pare un mod ingenios de a atrage clienţii, mai ales că vinul, la ei, este foarte scump! 
I.V.: O ultimă întrebare, doamnă profesoară. Când vor începe schimburile de experienţă? 
Prof. D.M.: Cât mai repede posibil. Mai sunt câteva lucruri de aranjat şi totul va putea începe. Ei au propus un schimb de profesori chiar din semestrul al doilea. În luna mai va veni directorul general de la Colegiul «Vanier», dl. Gilbert Héroux, iar în luna august vor pleca la o şcoală de vară elevi români şi canadieni (pentru limbile franceză şi engleză). Aşa că, dragi elevi, fiţi pe fază! 
I.V.: Vă mulţumim, doamnă profesoară! 
II 
Din dorinţa de a nu neglija vreun aspect al călătoriei pentru obţinerea «Cărţii verzi pentru Canada”, înainte să-mi trimit la redacţie articolul, am decis să port o discuţie şi cu domnul profesor Ion Băraru, coordonatorul Centrului de Cercetare al Colegiului «Mircea cel Bătrân” şi iniţiatorul proiectelor NASA. 
Iuliana Velicu: Domnule profesor, ţin să vă mulţumesc că aţi acceptat solicitarea mea întârziată şi că-mi daţi posibilitatea să vă iau acest interviu. Care a fost prima dumneavoastră impresie despre Canada şi, bineînţeles, despre oraşul Montreal? 
Prof. Ion Băraru: Un singur cuvânt: curăţenie! Curăţenie, spaţiu mult, clădiri monumentale, o impresie de respiro, nu de sufocare ca la noi. În doar câteva minute mi-am dat seama că au concepţii total diferite de ale noastre, concepţii la modul general, nu doar arhitectural. 
I.V.: Care a fost prima lor impresie când le-aţi prezentat oferta noastră educaţională? 
Prof. I. B.: Desigur, noi ne cunoşteam de mai demult, încă din mai, când o comisie din partea lor ne-a făcut o vizită. Însă, de această dată canadienii parcă au fost şi mai surprinşi. Până acum ei nu au fost implicaţi decât în proiecte în care aveau doar de oferit câte o bursă, câte un premiu, elevilor de prin ţări din Africa, iar faptul că noi veneam cu o noutate, cu dorinţa de colaborare, de parteneriat, de înfrăţire, nu a făcut decât să-i încânte. Ofertele noastre i-au bucurat foarte mult. Pe mine personal au ţinut să mă felicite cu toţii pentru Centrul de Cercetare pe care îl conduc şi să-i aducă numai cuvinte de laudă. Au fost impresionaţi că într-o ţară destul de mică, având resurse foarte limitate, elevii unui colegiu pot excela. Aici am ţinut să menţionez că meritele sunt ale voastre, şi nu mă refeream doar la munca depusă cu mintea, ci şi la cea depusă cu sufletul şi la un anume spirit de sacrificiu, care în rândul elevilor lor nu prea există. Adică, voi vă sacrificaţi o părticică din timpul vostru ca să veniţi într-un laborator nu prea dotat şi, totuşi, reuşiţi să avansaţi, pe când elevii de acolo nu sunt la fel de chinuiţi, având mai multe posibilităţi. Dar le-am spus că acest lucru vă ambiţionează şi mai tare, nu-i aşa? 
I.V.: Într-un alt ton, în această excursie aţi făcut şi câteva vizite. Ce anume aţi vizitat? 
Prof. I. B.: Oamenii de acolo au fost foarte ospitalieri, atât în cadrul şcolii cât şi în afara ei. În fiecare zi am luat măcar una dintre mese în oraş, împreună cu una dintre gazdele de la diferitele colegii şi, de asemenea, am mers să vizităm şi câte ceva. Astfel, am mers la cascada Niagara, unde am fost martorii unuia dintre cele mai rare, mai frumoase şi mai interesante fenomene, un dublu curcubeu. În aceeaşi zi, am văzut şi o paradă, cu ocazia unei sărbatori locale, aşa-numita «Ziua Zombilor», un fel de Halloween americănesc. Pe mine m-au impresionat foarte tare costumele şi atmosfera, puţin cam excentrică pentru cineva mai tradiţionalist, precum suntem noi, însă asta mi-a demonstrat că ei au o anumită libertate mentală care la noi de-abia acum, recent, a prins rădăcini. Un alt obiectiv interesant şi memorabil a fost Monetăria oraşului, unde am putut chiar să ţin în mâini o bucată mare de aur. În toate aceste ore de plimbare din timpul zilelor de şedere în Canada, m-au impresionat peste măsură şi m-au determinat să le fotografiez de nenumărate ori clădirile monumentale care creau nişte tablouri minunate. 
I.V.: Libertatea mentală la care vă refereaţi mai devreme poate însemna şi o toleranţă mai mare pentru cei diferiţi? 
Prof. I. B.: Bineînţeles. Chiar în Colegiul «Vanier» am găsit un soi de manifeste ale celor ce luptau pentru toleranţă sexuală şi sunt sigur că nu erau singurele de acest gen. Cum am spus, şi nu aş fi vrut să mă repet, ei au altfel de concepţii, alte perspective. Deci, oricât de diferit ai fi, acolo te-ai simţi bine… 
I.V.: Avem numai de câştigat din această experienţă, dacă alegem să participăm la un astfel de schimb… 
Prof. I. B.: Da, desigur. Am întâlnit nişte oameni minunaţi acolo, pe care sper că îi veţi întâlni şi voi, canadieni şi români deopotrivă. Un gest care m-a impresionat foarte tare a venit din partea unui român, un reporter de la ziarul «Zig-zag», ziar românesc editat pentru românii din Canada. Se apropia întoarcerea noastră în ţară şi domnul Bulgărea, căci aşa se numeşte, s-a apropiat de mine şi m-a rugat ca atunci când ajung acasă să sărut pământul şi pentru el. Asta nu a putut decât să-mi demonstreze că românii de acolo încă iubesc România!
I.V.: Când vom începe acest proiect şi cum se va derula la noi în colegiu? 
Prof. I. B.: Proiectul va începe cât de curând şi se va derula pe mai multe planuri, atât on-line cât şi prin schimb de experienţă. Veţi participa la nişte şcoli de vară; pentru că avem sisteme de învăţământ diferite, atunci se vor pune bazele unor proiecte care să le acomodeze şi care v-ar putea duce la ei în ţară şi pe ei la noi. Vor fi şi schimburi între profesori, de asemenea interesante. 
I.V.: Mulţumim, domnule profesor, pentru acest interviu! 
De fapt, le-am mulţumit domnilor profesori pentru strădanie şi pentru iniţiativă, în numele elevilor care vor beneficia de această oportunitate.“, de Iuliana Velicu, clasa a XI-a D 

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul I, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“