3. Categoria celor care s-au născut cu instrumentele în braţe
Portnoy şi Compania (proiectul încă nu poartă un nume oficial), a fost fondat de
Mike Portnoy, cu intenţia de a participa la
National Association of Music (cel mai mare târg al industriei muzicale), iar după prima lor apariţie a urmat o cerere din partea producătorilor de a continua proiectul sub forma unui turneu mondial, unde ingredientele speciale sunt pasiunea pură pentru muzică şi prietenia strânsă (cei patru muzicieni, în decursul carierei lor, s-au intersectat în nenumărate proiecte de-a lungul ultimilor 20 de ani).
În alcătuirea trupei intră unii dintre cei mai talentaţi şi virtuoşi instrumentişti din lume, cu studii superioare şi doctorate în muzică. Mike Portnoy este unul dintre cei mai mari baterişti ai lumii şi, ca dovadă, a primit numeroase premii pentru cariera sa artistică («
Best Progressive Rock Drummer», «
Drummer of the Year Award», «
Metal Drummer Award»), fiind considerat încă cel mai bun toboşar din prossive-metal. Cântă la tobe de 35 de ani (de la vârsta de 11 ani). Mike a cântat cu formaţii de mare greutate, precum
Dream Theater (cofondator),
Avenged Sevenfold,
Transatlantic,
Liquid Tension Experiment.
Tony MacAlpine este unul dintre cei mai uimitori chitarişti ai rock-ului internaţional, cunoscut atât pentru realizările sale solo, cât şi pentru colaborările cu
Steve Vai,
Planet X. Clăparul excepţional,
Derek Sherinian, este unul dintre fondatorii formaţiei
Planet X, a cântat cu
Dream Theater,
KISS,
Alice Cooper,
Billy Idol, în prezent făcând parte din renumita trupă
Black Country Communion.
Billy Sheehan este un magician al basului, schimbând în totalitate concepţia despre acest instrument prin stilul său de a cânta. Este basistul formaţie
Mr. Big şi a cântat cu
Steve Vai, Niacin, Talas, David Lee Roth.
Pe data de
20 octombrie 2012,
Portnoy and Co au evoluat la Bucureşti într-un show considerat «
concertul rock- progresiv al anului» în România. Cei patru titani au concertat pe scena modestă din
Juke Box (de aproximativ
10 metri lăţime, unde toboşarul nici măcar nu a avut loc să-şi monteze tot setul de tobe, renunţând la un sfert dintre elemente), dar cu o capacitate destul de mare pentru un
pub din România (pană la 1000 de persoane). Sala a fost arhiplină – un succes inimaginabil pentru o trupă care abordează un subgen al
rock-ului atât de complex şi greu de înţeles (
rock-ul progresiv este clasat ca fiind
«muzică pentru muzicieni»), aproape deloc promovat în ţara noastră. Nimeni nu a plecat dezamăgit, iar lucrul cel mai curios a fost că, la concertul respectiv, alături de ei nu au avut un solist vocal! (dar nici nu a fost nevoie de unul). Se pare că muzica instrumentală a fost mai mult decât suficientă pentru a atrage atenţia publicului şi pentru a-l antrena.
4. Import cu ardei iuţi din America
Red Hot Chili Peppers este o formaţie rock americană cu o experienţă de 29 de ani (din 1983). Deosebit despre ei este că deţin recordul pentru cele mai multe single-uri (11) în Billboard Modern Rock Chart şi un record pentru 81 de săptămâni de staţionare pe locul 1 într-un top. Au vândut mai mult de 70 de milioane de discuri, inclusiv 5 LP-uri premiate de mai multe ori cu discul de platină, şi au câştigat şapte premii Grammy. (Se pare că în cazul de faţă experienţa bate concurenţa – diva pop are cu 10 milioane de discuri vândute şi un Grammy în minus; dar, dacă introducem în raport şi anii, se cam schimbă ecuaţia).
Pe data de 31 augut 2012, Red Hot au concertat în Bucureşti, concert ce la noi în ţară a apărut cu titlul «Cel mai mare concert al anului». Diferenţa dintre el şi concertul lui Lady Gaga este de aproximativ 10.000 de bilete vândute (în plus pentru RHCP). Astfel au intrat în Top 3 «Cel mai mare numar de spectatori la un concert – România», ocupând locul II, cu 45.000 bilete, locul I fiind ocupat de AC/DC cu peste 60.000 de oameni strânşi în Piaţa Constituţiei (2010), iar locul III de Scorpions, cu aproximativ 40.000 bilete vândute la concertul din octombrie 2011, pe «Cluj Arena». Scena de la «Arena Naţională» pe care au performat artiştii a fost de 60 de metri lăţime şi 18 metri înălţime.
5. Concluzia
Diferenţa dintre ei să fie oare de producţie şi promovare sau ţine de anvergură? Scena este cu atât mai mare cu cât trupa/ artistul sunt mai cunoscuţi şi stilul lor e mai pe înţelesul publicului? Cert este că mass-media şi fanii sunt cu atât mai interesaţi cu cât artistul este suţinut mai bine de casa de producţie, dar nu este imperios necesar ca cei care evoluează pe scenă să fie pregatiţi mai bine din punct de vedere muzical. Şi mai ştim că zicala
«cine nu dovedeşte că e bun în muzică, moare la fel de repede pe cât s-a lansat» este falsă. De-ar fi fost adevărată, atunci Justin Beiber n-ar mai fi fost acum în topuri.
Reteţa ideală pentru o carieră de succes n-o putem şti sigur. Aşa că vă lăsăm pe fiecare în parte să ajungeţi la concluzia voastră, cu speranţa că, dacă o descoperiţi, ne-o spuneţi şi nouă.“ de Karla Georgescu, clasa a XII-a B
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul I, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: